În lumea de astăzi, Codexul Teodosian este un subiect care a căpătat o mare relevanță și a devenit o chestiune de interes atât pentru experți, cât și pentru publicul larg. De la apariția sa, Codexul Teodosian a stârnit dezbateri constante, generând opinii contradictorii și declanșând o serie de investigații și analize în diverse domenii. Acest articol își propune să abordeze temeinic acest subiect și să analizeze importanța, impactul și relevanța acestuia în societatea actuală. În acest sens, vor fi explorate diferite perspective și argumente legate de Codexul Teodosian, pentru a oferi o viziune amplă și îmbogățitoare asupra acestei probleme atât de actuale.
Codexul Teodosian (Lat. Codex Theodosianus) este o colecție oficială de decrete imperiale voită de împăratul roman de răsărit Teodosiu al II-lea. După o fază de gestație de nouă ani, codicele a fost publicat pe 15 februarie 438 și a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 439.
Primul proiect de codificare datează din 429, an în care - în luna lui martie - Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudență luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să interpoleze texte.
În luna decembrie a anului 435 Teodosiu al II-lea, dându-și seama de falimentul acestui proiect, a emanat o nouă constituție prin care încredința munca unei comisii de șaisprezece membri cu datoria de a redacta numai un singur codice care să conțină constituțiile imperiale de până atunci. De data aceasta comisarii aveau permisiunea de a interpola în textele constituțiilor adunate (cu scopul de a le adapta noilor exigențe ale imperiului). Opera acestei comisii a văzut lumina pe 15 februarie 438.
În același an, colecția a fost trimisă și în partea occidentală a Imperiului. Senatul roman a primit-o cu bucurie și a aclamat-o în plenul unei sesiuni. Astfel, codicele a intrat în vigoare în prima zi a anului următor pe tot teritoriul imperiului.
Codexul Teodosian este compus din șaisprezece cărți (libri); fiecare din aceste cărți împărțită în titluri și fiecare titlu este marcat (distinct) de o rubrică care îi indică argumentul. Constituțiile imperiale inserate în colecție sunt dispuse cronologic. Fiecare dintre aceste Constituții poartă scris numele împăratului care a emanat-o, numele destinatarului, locul și data emanării ei.
Ediția de referință pentru Codexul Teodosian este „Mommsen-Meyer”, Theodosiani libri XVI cum constitutionibus Sirmondianis et leges Novellae ad Theodosianum pertinentes, 1971
|date=
(ajutor)|date=
(ajutor)