Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”
În lumea de astăzi, Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” este un subiect extrem de relevant, care a captat atenția experților și a publicului larg. Cu un impact care acoperă mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi, Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” a devenit un punct de interes pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor. Prin influența sa asupra societății, culturii, economiei și politicii, Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” s-a poziționat ca un subiect inevitabil de discuție în orice domeniu. În acest articol vom explora diferite aspecte legate de Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, analizând originea, evoluția și repercusiunile acestuia în lumea actuală.
| Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” | |
| Fondator | Papa Urban al VIII-lea  |
|---|---|
| Informații | |
| Fondată | |
| Localizare | |
| Țara | .svg){kind=small} Vatican |
| Oraș | Roma |
| Coordonate | 41°53′58″N 12°27′30″E / 41.89958°N 12.45836°E |
| Prezență web | |
| site web oficial | |
Modifică date / text  | |
Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” (în italiană Pontificio Collegio Urbano „De Propaganda Fide”[1]) a fost înființat de Papa Urban al VIII-lea, în 1622 la Roma, în scopul formării de misionari care urmează să fie trimiși peste tot în lume pentru a răspândi credința catolică (aceasta este sensul sintagmei latine „de propaganda fide”) și, în al doilea rând, pentru studierea obiceiurilor și cutumelor popoarelor care au fost cunoscute după noile descoperiri geografice, în special din Orient.
De la început, studenții care cer să intre în Colegiul Urban Pontifical fac studii pentru a deveni preoți misionari, după revenirea în țările de origine. În cursul secolului al XVII-lea au intrat în colegiu aproximativ 450 de studenți.
Istorie
În prima jumătate a anilor 1800, Colegiul l-a avut director spiritual[2] pe Sf. Vincenzo Pallotti.[3] Colegiul l-a avut printre studenții săi pe fericitul John Henry Newman.[4]
Organizare
Colegiul Urban depinde direct de Congregatia pentru Evangelizarea popoarelor.[5]
În prezent Colegiul Urban Pontifical are puțin peste două sute de studenți care provin în cea mai mare parte din Asia și Africa, niciunul dintre studenți nu provine din Italia sau din țările unde există o mare comunitate catolică.
Din punct de vedere politic Colegiul Urban Pontifical se găsește în interiorul frontierelor de stat ale Cetății Vaticanului.
Perioada de pregătire pentru preoție durează cinci sau șase ani, timp în care studenții fac studii teologice și filosofice, precum și studii lingvistice. Pentru admitere este necesară cunoașterea limbii italiene, precum și recomandarea unui episcop catolic.
De la 1 august 2013 colegiul este condus de monseniorul Vincenzo Viva.[6]
Absolvenți români notabili
- Grigore Maior (episcop), student între anii 1740-1747, „doctor în Filosofie și Blagoslovie”;
- Petru Maior (istoric, filolog, protopop de Reghin), student între anii 1774-1779;
- Gheorghe Șincai (istoric, filolog), student între anii 1774-1779; a fost și bibliotecar al colegiului;
- Augustin Bunea (canonic mitropolitan, istoric, academician), student între anii 1877-1882;
- Demetriu Radu (episcop de Lugoj și episcop de Oradea Mare), student la Institutul Sf. Atanasiu și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, între anii 1878-1885; doctor în teologie 1885;
- Vasile Hossu (episcop de Gherla), student și doctor în filosofie între anii 1882 - 1884 și în teologie (1887)
- Vasile Suciu (arhiepiscop și mitropolit), student și doctor în filosofie (1894) și în teologie (1898).
- Alexandru Nicolescu (arhiepiscop și mitropolit), doctorate în teologie și filosofie, între 1898-1904.
- Iuliu Hossu (cardinal, episcop de Cluj-Gherla), student între anii 1904-1910; doctor în filosofie 1906 și doctor în teologie 1910.
- Anton Durcovici, episcop romano-catolic, student între anii 1906-1911.
- Visarion Aștileanu, episcop ortodox al Aradului, succesorul lui Teoctist Arăpașu la Arad;
- Aurel Leluțiu, preot român unit; student și doctor în Teologie Bizantină, și în Științe Ecleziastice Orientale, ambele cu Magna Cum Laude Probatus (1932 - 1942)
- Alexandru Todea, cardinal, arhiepiscop și mitropolit, student între anii 1934-1940; doctor în teologie 1940.
- Tit Liviu Chinezu, profesor la Academia Teologică din Blaj, episcop martir al Bisericii Române Unite cu Roma, student la Angelicum și al Colegiului Urban Pontifical „De Propaganda Fide”.
- Ioan Cherteș, episcop de Cluj-Gherla, student al Colegiului Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, între 1930-1935.
- Iuliu Hirțea, episcop român unit de Oradea Mare, a studiat teologia și filosofia și a obținut titlul de doctor în Studiul Biblic.
- Coriolan Tămâian, rector al Academiei Teologice din Oradea, doctor în teologie, a absolvit Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”
Note
- ^ Denumirea actuală a instituției este: Pontificia Università Urbaniana
- ^ Duhovnic
- ^ Vicenzo Pallotti (1795-1850) a fost un preot italian, fondator al Congregației și al Societății Apostolatului Catolic. A fost proclamat sfânt de către Papa Ioan al XXIII-lea, în anul 1963.
- ^ John Henry Newman (1801-1890) a fost un teolog, filosof și cardinal englez.
- ^ În latină Congregatio pro Gentium Evangelizatione; este cunoscută și sub denumirea mai veche, Congregatio de Propaganda Fide
- ^ „Dal sito ufficiale della diocesi di Nardò-Gallipoli, Nomina: Don Vincenzo Viva Rettore Collegio Urbano in Roma”. Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut
|accesso=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
Legături externe
- it en es fr Site-ul oficial al Universității Urbane Pontificale (Pontificia Università Urbaniana) Arhivat în , la Wayback Machine.
 | Acest articol legat de școală este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea sa! |