În lumea de astăzi, Complexul Castelului Mir este un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. De la origini și până la impactul său asupra societății, Complexul Castelului Mir a fost subiect de studiu și dezbatere în diferite domenii. De-a lungul timpului, Complexul Castelului Mir a evoluat și s-a adaptat la schimbări, menținându-și influența asupra diverselor aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora importanța lui Complexul Castelului Mir, analizând diferitele sale dimensiuni și relevanța sa în lumea contemporană. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem mai bine importanța Complexul Castelului Mir și influența sa asupra societății noastre.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Complexul castelului Mir | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Țara | ![]() ![]() |
---|---|
Unitate administrativă | Mir , Mirski sieĺsaviet ![]() |
Tip | Cultural |
Criterii | (ii), (iv) ![]() |
Referință | 625 ![]() |
Regiunea** | Europa și America de Nord |
Anul | 2000 (Sesiunea a 24-a) |
Poziția geografică | |
Coordonate | 53°27′04″N 26°28′23″E / 53.451238888889°N 26.473°E |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text ![]() |
Complexul Castelului Mir (în belarusă Мірскі замак, cu alfabet Łacinka: Mirski zamak) este un monument istoric din Belarus înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO și aflat în orașul Mir din raionul Kareličy, regiunea Hrodna, la 53°27′4.46″N 26°28′22.80″E / 53.4512389°N 26.4730000°E, 29 km nord-vest de un alt sit din patrimoniul mondial, castelul Niasviž.
Construcția castelului a început la sfârșitul secolului al XV-lea, în stil gotic. Construcția castelului a fost terminată de cneazul Ilinici la începutul secolului al XVI-lea lângă satul Mir (fost în gubernia Minsk). Pe la 1568, castelul Mir a trecut în mâinile lui Mikołaj Krzysztof Radziwiłł (poreclit „Orfanul”), care l-a terminat, adăugând elemente în stil renascentist. De-a lungul zidurilor de est și nord ale castelului, a fost construit un palat cu trei etaje. Fațadele tencuite au fost decorate cu portaluri, plăci, balcoane și verande de calcar.
După ce a fost abandonat vreme de aproape un secol și după ce a suferit avarii grave în timpul Războaielor Napoleoniene, castelul a fost restaurat la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1813, după moartea lui Dominik Hieronim Radziwiłł, castelul a trecut în posesia fiicei sale Stefania, care s-a măritat cu Ludwig zu Sayn-Wittgenstein-Berleburg. Castelul a trecut apoi în familia fiicei acestora, Maria, măritată cu prințul Chlodwig Hohenlohe-Schillingsfürst.
Fiul lor, Maurice Hohenlohe-Schillingsfürst, a vândut castelul lui Nikolai Sviatopolk-Mirski, din familia Bialynia, în 1895. Fiul lui Nikolai, Michail, a început să reconstruiască castelul după planurile arhitectului Teodor Bursze. Familia Sviatopolk-Mirski a fost proprietara castelului până în 1939.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost ocupat de naziști și a servit drept ghetou pentru populația evreiască locală, înainte de lichidare. Între 1944 și 1956, a fost folosit drept bloc de locuințe, iar interiorul a fost parțial deteriorat.
În decembrie 2000, castelul Mir a fost luat în evidență de UNESCO ca loc din patrimoniul mondial.