De ce este Conacul lui Zamfirache Ralli atât de important în zilele noastre? Conacul lui Zamfirache Ralli a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând controverse și dezbateri în toate domeniile. De la apariție, Conacul lui Zamfirache Ralli a fost subiect de analiză și discuție în diverse domenii, de la știință și tehnologie la politică și cultura populară. În acest articol vom explora impactul pe care Conacul lui Zamfirache Ralli l-a avut asupra societății de astăzi și modul în care prezența sa a modelat modul în care gândim și acționăm. În plus, vom examina relevanța lui Conacul lui Zamfirache Ralli într-o lume în continuă schimbare și modul în care influența sa continuă să fie vizibilă în viața noastră de zi cu zi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Conacul Zamfirache Ralli | |
![]() | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 47°7′31.04645″N 28°16′18.68369″E / 47.1252906806°N 28.2718565806°E |
Localitate | Dolna, raionul Strășeni |
Raion | raionul Strășeni |
Țara | ![]() |
Edificare | |
Data finalizării | începutul secolului al XIX-lea |
Stare de conservare | satisfăcătoare[1] |
Modifică date / text ![]() |
Conacul lui Zamfirache Ralli este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni, Republica Moldova). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.
Familia Ralli, o familie de boieri de origine greacă, veniți în Moldova încă din secolul XVIII, construiesc conacul la începutul sec. XIX.
Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.
În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul Țiganii.
După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii '70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi.
După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.
În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.