În acest articol, vom explora Constantin C. Angelescu din diverse unghiuri și perspective, cu scopul de a înțelege în detaliu importanța, impactul și relevanța acestuia în contextul actual. Vom evidenția diferitele fațete și dimensiuni ale Constantin C. Angelescu, examinând influența sa în diverse domenii și interacțiunea cu alte elemente care ne modelează realitatea. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vom dezvălui complexitatea și profunzimea lui Constantin C. Angelescu, oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să-i apreciem pe deplin sensul. Folosind o abordare holistică, vom aborda Constantin C. Angelescu dintr-o perspectivă cu mai multe fațete, invitând cititorul să se cufunde într-o călătorie de descoperire și înțelegere care le lărgește orizonturile și le îmbogățește cunoștințele pe această temă.
Constantin C. Angelescu (n. 16 februarie 1905, București - d 15 octombrie 2000, Iași) a fost un istoric, jurist și profesor universitar român.
Studiile secundare și universitare le-a făcut la București. A devenit diplomat în studii superioare de drept public la Universitatea din Paris în anul 1928, iar în anul 1930, în studii superioare de economie politică, și al școlii de științe politice din Paris - secția general, drept public și istorie. În cadrul aceleiași universități a devenit doctor în drept în anul 1933. Ulterior a activat ca profesor de drept constituțional la Universitatea din Iași între anii 1937-1950. A fost cercetător în cadrul Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol” din Iași și, din 1968, șeful sectorului de istorie modernă[1].
A fost laureat al școlii de științe politice din Paris (1931) și deținător al premiului „Nicolae Bălcescu" al Academiei R. S. România (1965).
Ca specialist în istoria dreptului, a relevat aspecte inedite cu privire la dezvoltarea constituțională a României. Studiile sale au excelat prin grija și acuratețea pentru respectarea adevărului științific.