În lumea de astăzi, Corina Nicolescu a devenit un subiect de interes fundamental pentru mare parte din societate. Fie ca urmare a impactului asupra economiei, politicii, culturii sau vietii de zi cu zi a oamenilor, Corina Nicolescu este un element care nu trece neobservat. De-a lungul istoriei, Corina Nicolescu a fost o sursă de dezbatere, studiu și reflecție, iar astăzi continuă să fie un subiect relevant și de actualitate. Acesta este motivul pentru care este esențial să ne aprofundăm cunoștințele despre Corina Nicolescu, să înțelegem diferitele sale fațete și dimensiuni și să reflectăm asupra importanței sale în viața noastră. În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Corina Nicolescu, explorând diferitele sale aspecte și impactul său asupra lumii contemporane.
Corina Nicolescu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() București, România ![]() |
Decedată | (54 de ani) ![]() București, România ![]() |
Cauza decesului | cutremurul din 1977 ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | muzeograf istoric de artă ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din București ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Corina Nicolescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un muzeograf, profesor și istoric de artă român. Cercetările sale au vizat majoritatea domeniilor artei vechi românești, contribuind la extinderea ariei de interpretare a arhitecturii, ceramicii, icoanelor, țesăturilor, costumelor, artei metalelor.
Studii liceale la Călărași și București, urmate de cele universitare la Facultatea de Litere a Universității din București, finalizate prin obținerea licenței în istoria artei și arheologie românească, bizantină și orientală.[1]
Doctor în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, 1970.
În perioada 1949-1970 a activat în cadrul Muzeului de artă al României, întâi ca muzeograf, apoi ca șef de secție, și a fost conferențiar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a activat până la tragicul său sfârșit (cutremurul din 4 martie 1977). În afara multor volume publicate, a redactat numeroase studii în revistele SCIA – Seria Artă Plastică, „Revue Roumaine d’ histoire de L’ Art – Serie Beaux-Arts”, „Arhitectura”, „Arta”, „Revista muzeelor” și în periodicele de specialitate străine. [2]
A decedat la cutremurul din 4 martie 1977.