În lumea de astăzi, Cédric Villani a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței asupra culturii populare sau relevanței sale astăzi, Cédric Villani este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. De la experți în domeniu până la publicul larg, toată lumea are ceva de spus sau de învățat despre Cédric Villani. În acest articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Cédric Villani, cu scopul de a aprofunda importanța sa și de a înțelege mai bine rolul său în diferite contexte.
Cédric Villani (n. , Brive-la-Gaillarde, Limousin, Franța) este un matematician francez specializat în teorie cinetică și în transport optimal, laureat cu Medalia Fields în anul 2010.
S-a născut în 1973 în Brive-la-Gaillarde, un oraș din sud-vestul Franței, într-o familie de profesori. S-a pasionat pentru matematicele din copilărie. După ce a obținut bacalaureatul la vârsta de 16 ani, a fost admis la Școala Normală Superioară din Paris (promoția din 1992). În perioada școlarității a fost poreclit „Marsu Villani” pentru agilitatea sa, comparabilă cu cea lui Marsupilami, un animal imaginar creat de desenatorul André Franquin.[23] A fost ales președintele „comitetului de organizare festivităților”, numele local al asociației studenților. La momentul respectiv și-a adoptat stilul distinctiv cu costum din trei piese și lavalieră.[24] S-a specializat în analiză și a început o teză de doctorat sub conducerea lui Pierre-Louis Lions despre teoria matematică a ecuației lui Boltzmann, pe care a susținut-o în 1998.[25]
A fost profesor universitar de matematică aplicată la Școala Normală Superioară din Lyon din 2000 până în 2010. În paralel, a fost profesor invitat la Institutul de Tehnologie din Georgia (Georgia Tech), la Institutul Miller (2004), apoi la Institutul de Studii Avansate de la Princeton (2009). A fost numit director al Institutului Henri Poincaré în 2009, funcție pe care o ocupă în prezent.[25]
A lucrat despre teoria ecuațiilor cu derivate parțiale în fizică statistică. În anul 2010 a obținut Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru demonstrarea amortizării Landau neliniare și a convergenței spre echilibru pentru ecuația lui Boltzmann.[26] A descris povestea acestor cercetări într-o carte, Théorème vivant (2012), tradus în românește sub titlul Teorema vie (2014).[27] A lucrat și despre teoria transportului optimal, domeniu despre care a scris două cărți, Topics in Optimal Transportation (2003) și Optimal Transport, old and new (2008).
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)