Căderea regimului al-Assad

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Căderea regimului al-Assad și toate implicațiile pe care le are acest subiect asupra societății noastre. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom analiza în detaliu toate aspectele care fac din Căderea regimului al-Assad un punct de interes pentru numeroase studii și cercetări. Prin diferite perspective și abordări, vom aprofunda în complexitatea Căderea regimului al-Assad, abordând implicațiile sale sociale, culturale, politice și economice. Pregătește-te să descoperi totul din spatele lui Căderea regimului al-Assad și să te cufunzi într-o lume a cunoștințelor și a ideilor noi!

Căderea regimului al-Assad
Căderea regimului al-Assad
Timp08.12.2024
Loc de desfășurareSiria
Organizat deOpoziția siriană împotriva lui Bashar al-Assad
Rezultat* Președintele sirian Bashar al-Assad pleacă în Rusia în urma Bătălia de la Damasc (2024)[1]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

La 8 decembrie 2024, regimul Assad a căzut în timpul unei ofensive majore a forțelor de opoziție. Ofensiva a fost condusă de către Hay'at Tahrir al-Sham (HTS) și susținută mai ales de Armata Națională Siriană (ANS), ajutată de Turcia ca parte a războiului civil sirian ce a început cu revoluția siriană din 2011. Capturarea capitalei Damasc a marcat sfârșitul conducerii familiei Assad, ce guvernase Siria ca un regim totalitar sectarian ereditar de când Hafez al-Assad a preluat puterea în 1971 în urma unei lovituri de stat.[3]

Cât timp o coaliție rebelă avansa înspre Damasc, au apărut zvonuri că Bashar al-Assad părăsise capitala la bordul unui zbor către Rusia, unde i s-ar fi alăturat familiei sale, deja în exil, și i s-ar fi acordat drept de azil.[4] În urma plecării lui Assad, forțele de opoziție au declarat victorie la televiziunea națională. Concomitent, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a confirmat demisia lui Assad și plecarea lui din Siria.[5][6]

Căderea rapidă a regimului Assad a fost întâlnită cu șoc și surpriză pe întregul mapamond, inclusiv de către poporul sirian. Înșiși luptătorii opoziției siriene au fost, aparent, surprinși de cât de rapid guvernul sirian a căzut în urma ofensivei lor.[7] Analiștii au văzut evenimentul ca pe o lovitură semnificativă pentru Axa Rezistenței a Iranului, datorită utilizării Siriei ca o cale pentru a le oferi arme și echipament aliatului lor, Hezbollah.[8][9]

Context

Familia Assad guvernase Siria din 1971, când Hafez al-Assad a preluat puterea și a devenit Președintele Siriei, de la Partidul Ba'ath Sirian. După moartea sa de la 10 iunie 2000, a început interimatul lui Abdul Halim Khaddam. Apoi, fiul lui Hafez, Bashar al-Assad, a preluat puterea.[10][11][12][13]

Hafez al-Assad și-a construit sistemul de guvernare ca o birocrație marcată de un cult de personalitate distinct. Fotografii, portrete, citate și laude pentru Assad erau afișate pretutindeni, în școli, pieți publice și oficii guvernamentale. I se spunea lider nemuritor sau cel sacru (al-Muqqadas). [14] Assad a reorganizat societatea siriană pe principii militare, a invocat persistent retorici conspiraționiste despre pericolele străine ori ale mișcărilor de tip Coloana a cincea și a promulgat forțele armate ca un aspect central al vieții publice. [15][16][17]

După ce Hafez al-Assad a preluat puterea în 1970, propaganda statală a promulgat un nou val de gândire național, bazată pe unirea sirienilor sub o singură identitate imaginată Ba'athistă, cât și sub assadism.[18] Paramilitarii loiali Shabiha („fantome”) îl idolatrizau pe Assad și foloseau războiul psihologic împotriva dizidenților.

Bashar al-Assad

După moartea lui Hafez al-Assad, fiul și succesorul său Bashar al-Assad i-a moștenit cultul de personalitate existent, partidul numindu-l Tânărul Lider și Speranța Poporului.

În 2011, SUA, UE, și majoritatea Ligii Arabe l-au îndemnat pe Assad să demisioneze, în urma persecutării protestatarilor Primăverii Arabe în timpul evenimentelor revoluției siriene, ceea ce a dus la războiul civil sirian.[19] Până în 2022, războiul civil luase aproximativ 580 000 de vieți, dintre care cel puțin 306 000 erau civili. Conform Rețelei Siriene pentru Drepturile Omului, forțele pro-Assad au cauzat mai mult de 90% din decesele civililor.[20] Guvernul Assad a comis numeroase crime de război în timpul războiului civil sirian, [16] iar armata lui Assad, Forțele Armate Arabe Siriene, de asemenea au realizat multiple atacuri cu arme chimice.[21][22] Cel mai fatal atac chimic a fost atacul chimic de la Ghouta de pe 21 august 2013, care a ucis între 281 și 1 729 de oameni.[23]

Note

  1. ^ „Moscow claims Assad fled as mystery plane leaves Russian air base in Syria”. The Jerusalem Post. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „"The Authority" controls Aleppo International Airport and many cities and towns in the northern Hama countryside amid a complete collapse of the regime forces” (în Arabic). SOHR. . Accesat în . 
  3. ^ Louai Beshara. „Ce s-a întâmplat în Siria? Cum a căzut al-Assad?”. Al-Jazeera. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ Maya Gebeily & Timour Azhari. „Rebeli sirieni îl domină pe Assad, care pleacă în Rusia într-o schimbare de situație din Mediul Orient”. Reuters. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ „Lui Bashar al-Assad i-a fost acordat drept de azil în Rusia în mijlocul protestelor politice din Siria”. The Gulf Observer. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. ^ Lorenzo Tugnoli. „Cum rebelii sirieni au trecut peste ani de impas pentru a-l domina pe Assad”. Washington Post. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ „Căderea rapidă a lui Assad al Siriei aduce momente de neimaginat sub conducerea sa autoritară”. Associated Press. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  8. ^ Jon Gambrell. „Analiză: Căderea lui Assad al Siriei este o lovitură pentru Äxa Rezistenéi" a Iranului”. Associated Press. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  9. ^ Annika Burgess. „Căderea regimului al-Assad aduce o lovitură majoră "Axei Rezistenței" a Iranului”. Australian Broadcasting Company News. Accesat în 23 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  10. ^ Eyal Zisser. „Bashar al-Asad și regimul său - între continuitate și schimbare”. Universitatea Oklahoma. Accesat în 24 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  11. ^ Kmak, Magdalena (). Refugees and Knowledge Production: Europe's Past and Present. Abingdon, Oxon Routledge. p. 73. 
  12. ^ Turku, Helga (). The Destruction of Cultural Property as a Weapon of War. palgrave macmillan. p. 74. 
  13. ^ Darke, Diana (). Syria. Bradt Travel Guides. p. 311. 
  14. ^ Pipes, Daniel (). Syria Beyond the Peace Process. Washington, D.C.: Washington Institute For Near East Policy. p. 15. 
  15. ^ Halasa, Malu (). Syria Speaks: Art and Culture from the Frontline. London: Saqi Books. p. 125, 147–156, 161. 
  16. ^ a b Pipes, Daniel (). Syria Beyond the Peace Process. Washington, DC.: Washington Institute For Near East Policy. p. 6, 7, 13–17. 
  17. ^ Shamaileh, Ammar (). Trust and Terror: Social Capital and the Use of Terrorism as a Tool of Resistance. New York: Routledge. p. 66, 70–72, 82. 
  18. ^ Juan Carlos. „Familia Assad schimbă siria de 50 de ani”. Fair Observer. Arhivat din original în 2021-12-09. Accesat în 24 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  19. ^ Zeina Karam & Abby Sewell. „Căderea lui Bashar al-Assad după 13 ani de război în Siria încheie o dinastie a deceniilor”. Associated Press. Accesat în 25 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  20. ^ „Numărul deceselor civililor”. SNHR. Accesat în 25 februarie 2025.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ „Security Council Deems Syria's Chemical Weapon's Declaration Incomplete, Urges Nation to Close Issues, Resolve Gaps, Inconsistencies, Discrepancies | Meetings Coverage and Press Releases”. press.un.org. Accesat în . 
  22. ^ „Fifth Review Conference of the Chemical Weapons Convention - EU priorities to reinforce the Convention in a challenging disarmament environment | EEAS” (în engleză). www.eeas.europa.eu. Accesat în . 
  23. ^ „If this isn't a red line, what is?”, The Economist, ISSN 0013-0613, accesat în  

Nota a

Cel puțin 281 (Franța)[1]

Cel puțin 350 (Regatul Unit)[2]

355 (MFF)[3]

494 (Oficiul de Media de la Damasc)[4]

502 (OSDO)[5]

635 (Comisia Generală a Revoluției Siriene)[6]

923 (Centrul Documentării Violațiilor)[7]

1 300 (Opoziția Siriană)[8]

1 338 (Comitetele Coordonării Locale)[9]

1 144 (RSDO)[10]

1 429 (SUA)[11][12]

1 729 (ASL)[13]

  1. ^ https://www.diplomatie.gouv.fr/IMG/pdf/Syrian_Chemical_Programme.pdf
  2. ^ https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/235094/Jp_115_JD_PM_Syria_Reported_Chemical_Weapon_Use_with_annex.pdf
  3. ^ „Syria: Thousands suffering neurotoxic symptoms treated in hospitals supported by MSF | MSF” (în engleză). www.msf.org. Accesat în . 
  4. ^ „Activists report 1,300 are killed in Syria gas attack - BuenosAiresHerald.com”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  5. ^ Comments, Share on Facebook Share on TwitterView. „Obama seeks Congressional OK for Syria strike - The Boston Globe” (în engleză). BostonGlobe.com. Accesat în . 
  6. ^ „Syrian opposition claims chemical attack by Assad forces kills 635, 21 August 2013”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Center for Documentation of Violations in Syria - Martyrs List”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Syrian opposition: 1,300 killed in chemical attack on Ghouta region” (în engleză). Al Arabiya English. . Accesat în . 
  9. ^ „Syria Today 21-8-2013 | Local coordination committees of Syria”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „The Eighth Anniversary of the Largest Chemical Weapons Attack by the Syrian Regime against Syrian Citizens in the Two Ghoutas of Damascus, Still Without Accountability | Syrian Network for Human Rights”. snhr.org. Accesat în . 
  11. ^ „Government Assessment of the Syrian Government's Use of Chemical Weapons on August 21, 2013” (în engleză). whitehouse.gov. . Accesat în . 
  12. ^ Malas, Nour; Entous, Adam; Abushakra, Rima (), „As Syrian Chemical-Weapons Attack Loomed, Missteps Doomed Civilians”, Wall Street Journal (în engleză), ISSN 0099-9660, accesat în  
  13. ^ „One moment, please..”. dailystar.com.lb. Accesat în .