Dați-mi condica de reclamații este un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Cu relevanța și actualitatea sa, a devenit un subiect de interes general pentru o gamă largă de public. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale în diverse domenii, Dați-mi condica de reclamații a generat dezbateri și reflecție în diferite sectoare. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Dați-mi condica de reclamații și influența sa asupra realității noastre zilnice.
Dați-mi condica de reclamații | |
Дайте жалобную книгу | |
Titlu originar | Дайте жалобную книгу |
---|---|
Gen | film de comedie |
Regizor | Eldar Reazanov |
Scenarist | Aleksandr Galici Boris Laskin |
Studio | Mosfilm |
Director de imagine | Anatoli Mukasei Vladimir Nahabțev |
Montaj | Ekaterina Ovsiannikova |
Muzica | Anatoli Lepin |
Distribuție | Oleg Borisov Larisa Golubkina Anatoli Kuznețov |
Premiera | 26 aprilie 1965 |
Premiera în România | |
Durata | 91 minute alb-negru |
Țara | ![]() |
Locul acțiunii | Moscova ![]() |
Limba originală | rusă |
Disponibil în română | subtitrat |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Dați-mi condica de reclamații (titlul original: în rusă Дайте жалобную книгу, transliterat: Daite jalobnuiu knigu) este un film de comedie sovietic, realizat în 1965 de regizorul Eldar Reazanov[1], protagoniști fiind actorii Oleg Borisov, Larisa Golubkina și Anatoli Kuznețov.[2]
Un grup de tineri jurnaliști intră întâmplător în restaurantul „Oduvancik” (în română Păpădia). Atmosfera din restaurant este extrem de nesănătoasă: chelnerițe nepoliticoase, barmana hoață, interior nenorocit, cântăreț de restaurant ridicol și director adjunct Kutaytsev, care este mereu beat și nu-i pasă de această mizerie. Cu toate acestea, tânăra și energica directoare a restaurantului Tatiana Șumova încearcă, dar fără succes, să facă față neajunsurilor restaurantului care i s-a încredințat.
Jurnalistul Iuri Nikitin a scris un articol critic despre restaurant, dar se îndrăgostește fără speranță de Tatiana. În ciuda opoziției birocraților, tânăra directoare Șumova reușește să schimbe situația, făcând din restaurant un local de catering exemplar, precum și găsirea dragostei pe parcurs.
A fost lansat în anul 1965 și a avut parte de mare succes comercial, fiind vizionat de 29,9 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[3]