În zilele noastre, Dan Hatmanu a devenit un subiect extrem de relevant în societatea modernă. Impactul său acoperă mai multe domenii, de la politică la tehnologie, inclusiv cultură și economie. Din ce în ce mai mulți oameni sunt influențați de Dan Hatmanu și influența sa continuă să se extindă într-un ritm amețitor. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Dan Hatmanu și impactul acestuia asupra vieții noastre de zi cu zi. De la origini până la evoluția sa actuală, inclusiv posibilele sale repercusiuni în viitor, vom aborda în mod cuprinzător importanța înțelegerii și analizei Dan Hatmanu în contextul actual.
Dan Hatmanu | |
![]() Dan Hatmanu în 2011 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 31 octombrie 1926 Scobinți, România |
Decedat | (92 de ani) Iași |
Naționalitate | ![]() |
Ocupație | pictor, grafician, ilustrator de carte |
Limbi vorbite | limba română[1] ![]() |
Activitate | |
Educație | Institutul de Arte Frumoase din Iași |
Alma mater | Academia Repin din Leningrad, Academia liberă din Paris, Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres |
Stil | realism, realism socialist, proletcultism, constructivism, arta figurativă |
Premii | Premiul Ion Andreescu al Academiei Române |
Modifică date / text ![]() |
Dan Hatmanu (n. 31 octombrie 1926, Scobinți, județul Iași – d. 27 decembrie 2018, Iași) a fost un pictor și grafician român. Dan Hatmanu a fost deputat în Marea Adunare Națională în legislatura 1985 - 1989.[2]
În prima parte a activității sale creatoare a executat portrete și peisaje într-o viziune realist-tradițională, pe care a abandonat-o mai târziu în favoarea unei formule constructiviste cu rapeluri figurative și nuanțe umoristice.[3]
În 1945 s-a înscris la Institutul de arte din Iași, unde a avut ca profesori pe Corneliu Baba și Ion Irimescu, și l-a absolvit în 1950. A dat un concurs în urma căruia a primit bursa Nicolae Grigorescu a Academiei Române, care consta într-un an de studii la Leningrad și un an la Paris. Astfel, a urmat cursuri de perfecționare la Academia Repin din Leningrad (1962-1963) și la Academia liberă din Paris, de unde a continuat la Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres (1964-1965).[4][5]
După ce a debutat în anul 1948, Dan Hatmanu a participat la multe expoziții colective și de grup și a organizat, în țară și în străinătate, zeci de expoziții personale.[4] Dintre participările mai importante la expoziții peste hotare pot fi menționate următoarele:[6]
A executat ilustrații de carte la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbașa, Petru Prânzei și Valentin Ciucă.[4]
Lucrări ale sale se găsesc în muzee din România: Muzeul Municipal din Huși, Muzeul de Artă din Iași, Muzeul de Artă din Piatra Neamț, Muzeul de Artă "Casa Simian" din Râmnicu Vâlcea[7], dar și în muzee și colecții particulare din străinătate: Rio de Janeiro, Valletta, Poitiers, Ciudad de Mexico, Praga, Franța, Italia, Israel, Grecia, Germania.[4]
Unul dintre cele mai controversate tablouri a fost cel în care cuplul Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu ciocnește un pahar cu vin roșu cu domnitorul Ștefan cel Mare, care scoate din tablou o mână în care ține un pahar.[8]
(selecție)
După absolvirea Academiei a fost încadrat îndrumător la Muzeul de Artă din Iași, lucrând apoi ca profesor de desen, pictură și compoziție la Școala Medie de Arte Plastice. Din 1960 a fost încadrat conferențiar la Institutul pedagogic de trei ani din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar în 1970 i s-a acordat titlul de profesor. Din 1977 și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Conservatorului „George Enescu”. În 1992 se pensionează, devenind profesor consultant.[10]
A fost profesor universitar la Conservatorul George Enescu din Iași, unde a deținut și funcția de rector (1984-1990).[4]
Interviuri