Definiție ostensivă

În lumea de astăzi, Definiție ostensivă a devenit un subiect de interes sporit pentru oameni de toate vârstele și mediile. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Definiție ostensivă a devenit un punct de referință în viața de zi cu zi a multor oameni, influențând totul, de la deciziile lor de consum până la modul lor de a relaționa cu ceilalți. De-a lungul istoriei, Definiție ostensivă a fost subiect de dezbatere și analiză, generând nenumărate opinii și perspective care încearcă să înțeleagă impactul său asupra societății. În acest articol, vom explora elementele cheie care fac din Definiție ostensivă un subiect relevant astăzi, precum și evoluția sa în timp și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții moderne.

Definiția ostensivă (din latină ostends, ostendere = a arăta) constă în indicarea obiectului definit, odată cu rostirea numelui său.[1] Termenul a fost introdus de către W. L. Johnson în 1921, într-o lucrare de logică.[2]

Definiția ostensivă este realizată prin indicarea unor exemple. Este folosită pentru concepte care nu pot fi definite verbal (în stadiile inițiale ale formării limbajului) sau datorită naturii lor (concepte ca senzații, culori). După Bertrand Russel este o definiție fără folosirea cuvintelor.[3] Un exemplu de concept introdus astfel e cel de mulțime.

Deoarece definiția verbală explică semnificația unui cuvânt, nu este esențial dacă ai auzit sau nu cuvântul mai înainte. Definiția ostensivă are sarcina să-i dea cuvântului o semnificație.[4]

Pentru a asigura corectitudinea definiției ostensive trebuie respectate o serie de condiții:[5]

  • condiția lingvistică - întotdeauna obiectului indicat trebuie să-i fie asociat același semn sau cuvânt,
  • condiția simultaneității - rostirea cuvântului concomitent cu arătarea obiectului desemnat,
  • condiția operațională - atât obiectul desemnat cât și semnul propus să fie perceptibile.

Note

  1. ^ Sergiu Bălan: Problema limbajului privat la Wittgenstein
  2. ^ Analiza conceptelor sociologice Tipuri de definiții
  3. ^ Bertrand Russell: Cunoașterea umană. Întinderea și limitele ei. (1948)
  4. ^ Ludwig Wittgenstein: Caietul albastru, Ed. a 3-a, (p. 26), București, Editura Humanitas, 2013, ISBN 978-973-50-3937-0
  5. ^ Ana Staiculescu și Dana Jitcov, „Sociologie”, Ovidius University Press, Constanța, 2003

Vezi și

Bibliografie

  • Gheorghe Enescu: Teoria sistemelor logice, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
  • C. Popa: Teoria definiției, Editura Academiei, 1972

Legături externe