Deșertul tătarilor (film)
În lumea modernă, Deșertul tătarilor (film) a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg al societății. Fie pentru impactul său asupra sănătății, economiei, mediului sau culturii, Deșertul tătarilor (film) a captat atenția experților și a cetățenilor deopotrivă. Pe măsură ce trecem în secolul 21, importanța înțelegerii și abordării Deșertul tătarilor (film) devine din ce în ce mai presantă. Acest articol încearcă să exploreze diferitele fațete ale Deșertul tătarilor (film), analizând cauzele, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. Printr-o abordare multidisciplinară, își propune să facă lumină asupra unei probleme care nu numai că ne afectează viața la nivel individual, ci are și repercusiuni la scară largă asupra societății în ansamblu.
| Deșertul tătarilor | |
| Il deserto dei Tartari | |
 Vedere din cetate asupra orașului vechi și a deșertului | |
| Titlu originar | Il deserto dei Tartari |
|---|---|
| Gen | film dramatic film de război |
| Regizor | Valerio Zurlini |
| Scenarist | André-Georges Brunelin Jean-Louis Bertuccelli |
| Bazat pe | romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati |
| Producător | Michelle de Broca, Jacques Perrin, Giorgio Salvaggi |
| Studio | Cinema Due (Italia) Fildebroc (Franța) Les Films de l'Astrophore (Franța) |
| Director de imagine | Luciano Tovoli |
| Montaj | Franco Arcalli |
| Muzica | Ennio Morricone |
| Costume | Giancarlo Bartolini Salimbeni  |
| Distribuție | Jacques Perrin Vittorio Gassman Giuliano Gemma Philippe Noiret |
| Premiera | 29 octombrie 1976 Italia12 ianuarie 1977  Franța29 aprilie 1977  RFG |
| Premiera în România | (Telecinematica TV) |
| Durata | 128 minute film color |
| Țara | Italia Franța RFG |
| Limba originală | italiană |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Deșertul tătarilor (titlul original: în italiană Il deserto dei Tartari) este un film dramatic italo-francez, realizat în 1976 de regizorul Valerio Zurlini, după romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati, protagoniști fiind actorii Jacques Perrin, Vittorio Gassman, Giuliano Gemma și Philippe Noiret.
Rezumat
Un tânăr își începe cariera militară într-o fortăreață din Deșertul Tătarilor, a cărei garnizoană așteaptă de ani de zile apariția inamicului. Cu trecerea timpului, e covârșit și el de răul așteptării înfrigurate și își dă duhul tocmai când, în sfârșit, hoarda e în fața cetății.[1]
Distribuție
- Jacques Perrin – sublocotenentul Giovanni Drogo
- Vittorio Gassman – colonelul Conte Giovanbattista Filimore
- Giuliano Gemma – maiorul Matis
- Helmut Griem – locotenentul Simeon
- Philippe Noiret – generalul
- Fernando Rey – locotenent-colonelul Nathanson
- Laurent Terzieff – locotenentul Pietro Von Hamerling
- Max von Sydow – căpitanul Ortiz
- Jean-Louis Trintignant – maiorul medic Rovine
- Giuseppe Pambieri – locotenentul Rathenau
- Francisco Rabal – mareșalul Tronk
- Giovanni Attanasio – Swartz
- Jean-Pierre Clairin – Maude
- Manfred Freyberger – un caporal
- Lilla Brignone – mama lui Drogo
- Shaban Golchin Honaz – soldatul Lazare
Coloana sonoră
Toată muzica din film este compusă de Ennio Morricone.[2]
Orchestra dirijată de Ennio Morricone.
- A1. Il deserto come estasi 4:10
- A2. Proposta 1:40
- A3. Minaccia continua 2:50
- A4. Il deserto come minaccia 3:33
- A5. Un cavaliere all'orizzonte 1:05
- A6. La casa e la giovinezza (piano : Alberto Pomeranz) 3:20
- A7. Una fortezza su una frontiera morta 3:07
- A8. Stillicidio 4:10
- B1. Le stagioni, gli anni… 4:48
- B2. Il deserto come poesia della fine 4:30
- B3. Il cavallo bianco dei Tartari 1:25
- B4. La cena degli ufficiali 3:45
- B5. Marcia nella tormenta 2:36
- B6. La vestizione e l'addio
Aprecieri
„Film excesiv de lent, „de atmosferă”, reproducând servil ritmul romanului lui Dino Buzatti. ”—T. Caranfil , Dicționar universal de filme [1]
Premii
- 1976 Grand prix du cinéma français
- 1977 Globul de aur italian :
- Globul de aur pentru cel mai bun regizor lui Valerio Zurlini
- Film clasificat drept moștenire a cinematografiei italiene (Italnoleggio Cinematografico)
- 1977 – David di Donatello
- Cel mai bun film (ex aequo cu Un burghez mic mic)
- Cel mai bun regizor (ex aequo cu Un burghez mic mic)
- David speciale lui Giuliano Gemma
- 1977 – Nastro d'argento
Prezentare
Filmul a fost pezentat în România de televiziune în cadrul emisiunii Telecinematica din 18 aprilie 1979, ora 19:50 « Ciclul „Mari ecranizări după opere literare, mari actori“. „Deșertul Tătarilor“. Premieră pe țară. »[3], urmând o reluare la 20 aprilie ora 10:00.
Note
- ^ a b Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 236;
- ^ en , it Discogs, 2 piese de ascultat.
- ^ „Tv programul 1”, Scînteia, p. 5, ;
Literatură
- Dino Buzzati, Deșertul tătarilor, tradus de Niculina Bengus, București, 1972, 219 pag.: Editura Minerva, Colecția Biblioteca pentru toți, nr. 713;
Vezi și
Legături externe
|
