Diodor Nicoară

Acest articol va aborda Diodor Nicoară dintr-o perspectivă largă și profundă, cu scopul de a oferi cititorului o viziune completă și detaliată asupra acestui subiect. Importanța lui Diodor Nicoară în societatea actuală este de netăgăduit, așa că este esențial să ne adâncim în sensul, originea, dezvoltarea și repercusiunile sale. Printr-o analiză exhaustivă și riguroasă, se urmărește să facem lumină asupra diferitelor aspecte care gravitează în jurul Diodor Nicoară, oferind informații relevante și actualizate care ne permit să înțelegem relevanța sa astăzi. De asemenea, vor fi explorate diferite puncte de vedere și opinii ale experților în materie, pentru a îmbogăți dezbaterea și a oferi o viziune plurală și îmbogățitoare despre Diodor Nicoară.

Diodor Nicoară
Date personale
Născut (82 de ani)
Bătești, Făget, Timiș, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Senator Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Diodor Nicoară (n. 2 septembrie 1942, Bătești, Timiș) este un dirijor de cor, personalitate marcantă a lumii muzicale timișorene.

Biografie

Studiile superioare le-a făcut la Conservatorul din Iași unde l-a avut ca profesor pe Ion Pavalache pe atunci și dirijorului corului Gavriil Musicescu.

Cariera sa dirijorală este strâns legată de cea a dirijorului de cor Ion Românu iar când acesta preia funcția de director al filarmonicii, Diodor Nicoară devine în 1969 dirijor de cor permanent pe lângă Mircea Hoinic, activând trei ani mai târziu ca unic dirijor de cor la Filarmonica Banatul din Timișoara până la pensionare, în 2006, cu câteva întreruperi când a preluat funcții politice. A fost și director al filarmonicii între anii 1988-1990.

Activitate

Diodor Nicoară a pregătit aproape 50 de lucrări vocal-simfonice prezentate în țară și în străinătate, de exemplu: Simfonia a VIII-a de Mahler, Damnațiunea lui Faust de Berlioz, Requiemul de război de Britten toate la Belgrad, Das Alexanderfest de Händel, Missa Solemnis de Beethoven, Requiemele de Mozart și Verdi în Italia, Simfonia nr.2 "Lobgesang“ de Mendessohn-Bartholdy și multe altele.

Ansamblul coral a efectuat sub bagheta lui înregistrări pentru radio, televiziune și discografice, ca de exemplu, prima înregistrare româneasca pe disc a unei liturghii, Liturghia ortodoxa de Gh. Cucu cu Casa de discuri Electrecord[1].

Diodor Nicoară a obținut două premii internaționale la Vatican, cu corul de cameră Sursum Corda din Timișoara (Premiul III-1994 și Premiul II-1995), la Concursul Internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina .[2]

Diodor Nicoarc a fost senator în legislatura 1990-1992, ales în județul Timiș pe listele partidului FSN. Diodor Nicoară a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania.[3]

Note

  1. ^ „Site Filarmonica Banatul”. Accesat în . 
  2. ^ Nicolescu, Ioana (). „„Nu poți să faci muzică fără iubire" (II)”. Timișoara. Accesat în . 
  3. ^ „Diodor Nicoară - Sinteza activității parlamentare în legislatura 1990-1992”. Accesat în . 

Bibliografie

  • Tomi, Ioan (2009). Dicționar – 123 compozitori, dirijori, muzicologi personalități ale culturii muzicale din Banatul istoric, Timișoara: Editura Filarmonica "Banatul" Timișoara, ISBN 978-973-0-06671-5
  • Tomi, Ioan (2009).Filarmonica "Banatul" Timișoara - 50 de ani de activitate 1947-1997, Monografie

Vezi și

Legături externe