Distilare în vid
În contextul actual, Distilare în vid este un subiect care a atras atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Relevanța sa a fost sporită de o serie de evenimente care au stârnit interesul general și au generat tot felul de dezbateri și reflecții. Acest articol își propune să aprofundeze în Distilare în vid din perspective diferite, analizând impactul său în diferite domenii și explorând implicațiile sale pe termen lung. Distilare în vid este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care merită să fie abordat într-o manieră detaliată și riguroasă pentru a înțelege amploarea și semnificația sa astăzi.
Distilarea în vid sau distilarea la vid este o metodă de distilare care se realizează în condiții de presiune scăzută, ceea ce are ca efect scăderea punctului de fierbere la majoritatea lichidelor.[1] Fiind o distilare, tehnica este folosită pentru separarea și purificarea unor compuși pe baza diferenței punctelor de fierbere, fiind aplicabilă atunci când compusul care se dorește să se obțină prezintă un punct de fierbere la care nu se poate lucra, și care de asemenea poate favoriza descompunerea termică a acestuia.[2][3] O presiune de lucru redusă are ca efect scăderea punctelor de fierbere, iar reducerea acestora se poate determina cu ajutorul relației Clausius-Clapeyron, utilizând o nomogramă.[4]
Distilarea în vid îmbunătățește eficiența distilării, astfel că distilarea în vid a apei oceanice este cea mai eficientă metodă de desalinizare.
Note
- ^ Hickman, K. C. D. (octombrie 1945). „Adventures in Vacuum Chemistry”. American Scientist. Vol. 33 nr. 4. pp. 205–206. JSTOR 27826079.
- ^ Hickman (1945), pp. 205–206.
- ^ Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 171, ISBN 978-973-684-725-7
- ^ „Pressure-Temperature Nomograph Interactive Tool” (în engleză). Sigma-Aldrich. Accesat în .