Doamna Chiajna

În acest articol, vom explora Doamna Chiajna, un subiect care a captat interesul și atenția multora în ultima vreme. Cu o gamă largă de implicații și aplicații, Doamna Chiajna este un subiect care acoperă domenii la fel de diverse precum știința, tehnologia, politica, cultura și societatea în general. Pe măsură ce progresăm prin analiza lui Doamna Chiajna, vom aprofunda în sensul, impactul și relevanța sa în lumea de astăzi și vom examina diferitele perspective care există în jurul acestui subiect. De la origini și până la evoluția sa contemporană, Doamna Chiajna continuă să fie subiect de dezbatere și reflecție, iar acest articol încearcă să facă lumină asupra multiplelor sale fațete și a importanței sale în peisajul actual.

Doamna Chiajna
Date personale
Născută1525 Modificați la Wikidata
Polonia Modificați la Wikidata
Decedată1588 (62 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăGalata Modificați la Wikidata
PărințiPetru Rareș Modificați la Wikidata
Frați și suroriȘtefan al VI-lea Rareș
Ruxandra Lăpușneanu
Iancu Sasul
Iliaș al II-lea Rareș Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMircea Ciobanul Modificați la Wikidata
CopiiPetru cel Tânăr
Mircea
Radu al Valahiei
Anca
Alexandra
Dobra (Nazperver Sultan)
Marina
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriprințesă
Regent Modificați la Wikidata
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Statuia Doamna Chiajna realizată de sculptorul Nicolae Popa, amplasată în satul Chiajna

[1]Doamna Chiajna (n. aprox. 1525, Polonia – d. 1588), soția domnului Țării Românești, Mircea Ciobanul, a fost fiica domnului Petru Rareș al Moldovei și nepoata lui Ștefan cel Mare.

Biografie

Se presupune că s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnul Țării Românești, Mircea Ciobanul,[2] cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut trei băieți și mai multe fete.[3] După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obținut tronul. Îi întărește domnia fiului prin daruri trimise turcilor, de unde a cerut și doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși tânărul și chipeșul Stamatie Paleologu și bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol. Ca să spele rușinea aruncată pe obrazul Porții otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În același timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei. În 1574 și-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgrația turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-și câștige existența cu negustoria și țesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.

A fost o doamnă energică, isteață, urzitoare de intrigi și dornică de putere, dar și o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei. Ea a inițiat ctitorirea a numeroase așezăminte religioase și a înființat în 1552, la Câmpulung Muscel, una dintre cele mai vechi școli românești.

În comuna Chiajna din județul Ilfov, la jumătatea lunii noiembrie, în organizarea autorităților locale, se serbează Ziua Doamnei Chiajna, cu depuneri de flori la statuia realizată de sculptorul Nicolae Popa.

Luptele pentru putere

În septembrie 1559, după ce Mircea Ciobanul a murit, boierii refugiați în Ardeal, de frica crudului și nemilosului voievod, au răsuflat ușurați, au adunat în mare grabă o mică armată și, trecând munții, s-au îndreptat spre București cu gândul de a prelua ei puterea. Doamna Chiajna, văduva lui Mircea, dorind cu orice preț să-și ocrotească minorul ce-l instalase deja pe tron, s-a pus, atunci, ea însăși în fruntea armatei domnești, ieșindu-le în întâmpinare boierilor pribegi. Era pentru prima dată, în istoria României, când o femeie conducea o armată de război.[4] Astfel, în lupta sa pentru putere, doamna Chiajna a avut, în ordine, trei lupte, în interval de doar o lună: la Românești, la Șerbănești[5][4] și la Boianu[6].

Legenda

Neagu Djuvara comentează despre domniță, ca și despre alți domnitori din aceeași perioadă, că "au tăiat atâția boieri (ca și Lăpușneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele țări și că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă" .

Pornind de la această legendă, Alexandru Odobescu a scris o nuvelă istorică despre viața ei.

Familie

Chiajna a Moldovei, nepoata lui Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Mircea Ciobanul. Din această uniune au rezultat 7 copii, 3 băieți și 4 fete[7][8]:

  • Stanca a Valahiei (1546 – 1601). Această s-a căsătorit cu logofătul Ion de la Pitești[9] . Mariajul a produs doi copii, un băiat și o fată.
  • Petru cel Tânăr, Domn al Țări Românești ( 1547 – 19 august 1569). Acesta s-a căsătorit cu Elena Cherepovici, iar uniunea aceasta a produs o fată, Tudorița[10] ( Teodora)[11].
  • Radu al Valahiei (n. 1549 – April 1591)
  • Mircea al Valahiei (n.1550)
  • Anca a Valahiei (n.1552). Întâi a fost căsătorită cu Radu Socol, fiul vornicului Socol[12]. S-a căsătorit pentru a doua oară cu banul Neagoe.[9][13]
  • Marina a Valahiei (n.1553). Această s-a căsătorit cu Mihail Cantacuzino, neguțător în Imperiul Otoman, in 1566[14][15]. După anularea primului mariaj în același an, ea s-a căsătorit cu Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Ioasaf al Constantinopolului.[9][16]
  • Dobra a Valahiei (1556 – 1595). Cunoscută ca Nazperver Sultan. Aceasta a devenit concubina Sultanului Murad al III-lea cu care a avut patru copii.[9]

Află mai multe

Referințe

  1. ^ „7 femei remarcabile in istoria Romaniei”. https://www.descopera.ro. Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  2. ^ Ţarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalităţi. Litera Internaţional. p. 66. 
  3. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 133. 
  4. ^ a b Gane, Constantin (). Trecute vieți de doamne și domnițe. 1. București: Editura Ziarului „Universul”. 
  5. ^ Giurescu, Constantin (). Istoria românilor. II: partea 1. Bucureşti: Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. 
  6. ^ Aurică IVAȘCU - Bătălia de la Șerbănești. Teze și antiteze. În revista ”Memoria Oltului și Romanaților” nr. 5(51), Găneasa, mai 2016.
  7. ^  IVAȘCU,, Aurică (). Enciclopedia comunei Șerbănești. 8786064610584. p. 34. 
  8. ^ SOLCAN, ȘAROLTA (2020-01-01). FEMEILE DIN MOLDOVA, TRANSILVANIA ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ ÎN EVUL MEDIU: EDIȚIA A II-A REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ (in Romanian). Editura Universității din București - Bucharest University Press. ISBN 978-606-16-1167-6
  9. ^ a b c d Lyceum (1972). Nuvela istorică românească în secolul al XIX-lea (in Romanian). Albastros. p. 221.
  10. ^ Giurescu, Constantin C (). Istoria Românilor: Dela Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul. Fundația pentru Literatură și artă "Regele Carol II,". p. 777, 220. 
  11. ^ Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Victor Spinei  (). Istoria românilor: Vitejii. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 88, 472–473. 
  12. ^ Odobescu, Alexandru (). Scrieri alese. Albatros. p. 136. 
  13. ^ Inițial logodită cu Andronic Cantacuzino, fratele lui Mihai Cantacuzino.Această era îndrăgostită de Radu Socol, insă mama ei avea planuri să se mărite cu un fanariot grec.Inainte de nuntă, a fost răpită de Radu cu care s-a căsătorit
  14. ^ Solcan pp.331
  15. ^ Demetru Popescu, Petru (). Prinț și spadasin. Vol. I. p. 147-150. ISBN 9786065941908. 
  16. ^ Lyceum (1972). Nuvela istorică românească în secolul al XIX-lea (in Romanian). Albastros. p. 234

[1]

Bibliografie

  • Gane, Constantin (), Trecute vieți de doamne și domnițe, 1, București: Editura Ziarului „Universul” 
  • Giurescu, Constantin (), Istoria românilor, II: partea 1, Bucureşti: Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă 
  • Giurescu, Constantin C. (), Istoria Românilor: Dela Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul, II, partea a 2-a, București: Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” 
  • Ivașcu, Aurică (mai 2016), „Bătălia de la Șerbănești. Teze și antiteze”, Memoria Oltului și Romanaților, Găneasa: Asociaţia Culturală MEMORIA OLTULUI, V (5(51)), ISSN 2284-7766 
  • Ivașcu, Aurică (), Șerbănești: Enciclopedia comunei Șerbănești, Preajba, jud. Dolj 
  • Solcan, Şarolta (), Femeile din Moldova, Transilvania şi Ţara Românească în Evul Mediu (ed. a doua, revăzută și adăugită), Bucureşti: Editura Universității din București, ISBN 978-606-16-1167-6 
  • Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2 

Legături externe


  1. ^ Gane, Constantin (). Trecute vieți de doamne și domnițe. București: Editura Ziarului „Universul”.