Donativum

În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Donativum, explorând multiplele sale fațete și aspecte care îl fac un subiect de relevanță și interes astăzi. De la impactul său asupra societății până la influența sa în sfera culturală, Donativum a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând dezbateri, reflecții și analize aprofundate. În acest sens, vom examina îndeaproape diferitele aspecte ale acestui subiect, oferind o privire detaliată care va permite cititorului să înțeleagă mai bine importanța și implicațiile sale în lumea contemporană.

Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM


Un donativum (în latină donativum, la plural: donativa), în Imperiul Roman, reprezintă o recompensă excepțională acordată soldaților, în general echivalentă cu solda pentru mai mulți ani. Pretorienii (garda personală a împăratului) primesc în mod frecvent un donativum: la urcarea pe tron a împăratului, la aniversarea sa, la nașterea sau la căsătoria unui membru al familiei imperiale...[1]

Celelalte corpuri de trupă (legiuni, trupe auxiliare) primesc donativum mult mai rar, uneori deloc.

Exemple

Câteva exemple de donativa raportate de istorici romani:

  • În 41, Claudius, temându-se că își va pierde viața, după asasinarea lui Caligula, oferă 15.000 de sesterți fiecărui pretorian care l-au dus în tabăra lor. A fost primul împărat care și-a asigurat astfel fidelitatea gărzii sale.
  • În 68, Galba refuză să dea pretorienilor o gratificație mai consistentă decât în mod obișnuit, spunându-le că „el avea obiceiul să înroleze soldați nu să-i cumpere”. Pretorienii corupți de Otho l-au asasinat puțin timp după aceea.[2].
  • În 69, Vitellius „simțea amenințarea donativum-ului asupra sa, iar cum nu avea bani, a acordat restul soldaților”[3].
  • În 69, Vespasian a lucrat cu mai multă eficacitate: „cât despre trupele care au participat la victoria sa, departe de a le acorda vreo favoare extraordinară, i-a făcut să aștepte mult timp recompensele legitime.”[4]
  • În 193, senatorul Pertinax, temându-se și el că-și va pierde viața, promite 3000 de drahme pretorienilor care-l înconjurau, și care l-au proclamat împărat. Le-a vărsat jumătate din suma promisă, dar a fost curând după aceea asasinat de pretorieni.
  • Succesorul său, Didius Julianus, cumpără proclamarea sa ca împărat cu promisiuni fabuloase, 6250 de drahme pentru fiecare pretorian. A pierit, înainte de a le remite banii promiși.

Listă completă a donativa imperiale

Listă a donativa imperiale către Garda pretoriană de la 14 la 193 d.Hr.
Anul Împăratul Cauza Suma
în Denari
14 Augustus ultima dorință 250
31 Tiberiu Loialitate 1000
37 Caligula urcare pe tron 500
41 Claudiu urcare pe tron 3750
Anual Aniversarea urcării pe tron 25
54 Nero Urcare pe tron 3750
Asasinate 500 sau mai puțin
69 Galba Promis de Nymphidius Sabinus (neplătit) 7500
69 Otho Promisiune 1250
69 Vitellius Promisiune 1250
69 Vespasian donativum obișnuit necunoscută
79 Titus donativum obișnuit necunoscută
81 Domițian idem necunoscută
96 Nerva idem necunoscută
98 Traian donativum obișnuit necunoscută
117 Hadrian dublarea sumei normale necunoscută
138 Antonin donativum obișnuit
și în plus, la căsătoria fiicei sale 		necunoscută
161 Marcus Aurelius asociere la domnie cu Verus 5000
180 Commodus donativum obișnuit; al doilea promis, însă neplătit necunoscută
193 Pertinax donativum lui Commodus 3000
193 Didius Julianus înlăturat de la tron 7250
193 Septimius Severus Promisă, dar plătită mai puțin 250

Bibliografie

  • Suetonius, Caesarum XII vitae (în română: Viețile celor doisprezece cezari, Traducere de David Popescu și G.V. Georoc, Editura Gramar, București, 2005, ISBN 973-591-472-7);
  • G. Guțu, Dicționar latin – român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983;
  • Paul Petit, Histoire générale de l’Empire romain, Éditions du Seuil, Paris, 1974.

Note

  1. ^ G. Guțu, Dicționar latin – român
  2. ^ Suetonius, Viețile celor doisprezece cezari, Galba, XVI
  3. ^ Tacitus, Istorii, cartea a II-a, XCIV
  4. ^ Suetonius Viețile celor doisprezece cezari, Vespasian, VIII.