Eduard Reiter

În lumea de astăzi, Eduard Reiter a devenit un subiect din ce în ce mai relevant și mai prezent în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Eduard Reiter a devenit un element fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor, având impact asupra diferitelor aspecte precum economia, politica, cultura și modul în care ne relaționăm cu ceilalți. În acest articol, vom explora în detaliu importanța Eduard Reiter, implicațiile sale și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. În plus, vom analiza influența sa în diverse domenii pentru a înțelege mai bine relevanța sa astăzi.

Eduard Reiter
Date personale
Născut1847[1] Modificați la Wikidata
Fünfhaus⁠(d), Viena, Imperiul Austriac[2] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Timișoara, Austro-Ungaria[2] Modificați la Wikidata
EtnieImperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiTimișoara[2] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eduard Reiter (n. 1847, Fünfhaus⁠(d), Viena, Imperiul Austriac – d. , Timișoara, Austro-Ungaria) a fost un arhitect și întreprinzător vienez, stabilit în 1871 în Timișoara. Cea mai reprezentativă operă a sa este campusul Ordinul Surorilor de Notre Dame din Timișoara, realizând însă și multe alte clădiri.

Activitate

În 1871 s-a stabilit la Timișoara, unde în 1868 tocmai se aprobase reducerea zonei non aedificandi de la 500 de stânjeni la 300 de stânjeni,[3] ceea ce a eliberat pentru construcții o fâșie de 380 m, zonă interesantă în special în Iosefin.

În afară de proiectarea clădirilor s-a ocupat și de construcții, activitate în care la un moment dat l-a asociat pe fiul său, Alexander.[4] În 1894 era unul dintre experții imobiliari ai Comitatului Timiș.[5]

Cea mai mare realizare a sa este campusul Ordinul Surorilor de Notre Dame din Timișoara, lucrare care a început în 1881 cu corpul actualelor licee [[Liceul Teoretic „ Dositei Obradovici” și al Colegiului Național Bănățean. În 1883 a realizat corpul actualului Liceu de Arte Plastice. În 1894 a realizat Biserica Notre Dame din Timișoara, iar în 1895 corpul de clădire de lângă biserică, în care funcționa internatul mănăstirii.[4][6][7][8][9]

Tot în 1881 a realizat biserica romano-catolică din Ciacova.[10]

În 1892 a realizat biserica romano-catolică din Vinga, ale cărei turnuri au o înălțime de 63 m.[11][12][13]

În 1897 a realizat biserica romano-catolică din Mehala.[14]

În 1896 a construit Școala Normală pentru Învățători (maghiară Állami Tanítóképző Intézet) din cartierul Fabric,[15][16] în care astăzi funcționează Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon”.[17]

Altă clădire din Iosefin, realizată de el în 1898, este Palatul Casei de Economii.[18]

Tot în Iosefin a realizat în 1900 Palatul fostei Case Sectoriale de Sănătate (maghiară Kerületi Betegsegélyező Pénztárat), actual Spitalul Clinic Căi Ferate Timișoara.[19]

În 1901 a realizat Palatul Franz Anheuer din Fabric.[20]

În 1903 a realizat Casa Capitului de Cenad din Cetate.[21]

A supraetajat clădiri ca cea a băncii „Timișiana” (în 1900)[22] și Casa József Kossak (în 1902).[23]

  • Biserici proiectate și realizate de Eduard Reiter
  • Internatul și biserica Notre Dame
    Internatul și biserica Notre Dame
  • Biserica romano-catolică din Ciacova
    Biserica romano-catolică din Ciacova
  • Biserica romano-catolică din Mehala
    Biserica romano-catolică din Mehala
  • Biserica romano-catolică din Vinga
    Biserica romano-catolică din Vinga
  • Clădiri proiectate și realizate de Eduard Reiter
  • Palatul Casei de Economii
    Palatul Casei de Economii
  • Spitalul Clinic Căi Ferate
    Spitalul Clinic Căi Ferate
  • Palatul Anheuer, detaliu
    Palatul Anheuer, detaliu
  • Casa Capitlului de Cenad
    Casa Capitlului de Cenad

Note

  1. ^ Gyula Delesega, Temesvári kalauz téridőben (PDF) (în maghiară) 
  2. ^ a b c d Delesega Gyula, Temesvári kalauz téridőben (PDF) (în maghiară) 
  3. ^ Glăvan, Defortificarea…, p. 422, citând pe József Geml, Temesvár újkora, în Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai, Budapest: 1913, p. 121
  4. ^ a b Titus Bălan, Complexul școlar Notre Dame, locul unde s-au emancipat primele femei din Banat, banatulazi.ro, 1 august 2016, accesat 2017-11-12
  5. ^ Varietăți, Foaia Diecesană, Anul IX, Nr. 9, Caransebeș: 27 februarie (11 martie) 1894, p. 6 accesat 2018-07-02
  6. ^ Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN 978-973-1958-28-6, pp. 246–247
  7. ^ de Über das deutsche Schulwesen im Banat, lenauschule.eu, accesat 2018-07-02
  8. ^ Ioan Hațegan, Turist prin Timișoara, bjt2006.org, accesat 2018-07-02
  9. ^ Stefan Both, Biserica Notre Dame din Timișoara, descoperită în sunetele orgii Wegenstein, adevarul.ro, 31 octombrie 2013, accesat 2018-07-02
  10. ^ Istoric Arhivat în , la Wayback Machine., primariaciacova.ro, accesat 2018-07-02
  11. ^ de Anton Zollner, Vinga Arhivat în , la Wayback Machine., banater-aktualitaet.de, ianuarie 1999, accesat 2018-07-02
  12. ^ de Banat Arhivat în , la Wayback Machine., nomadiclife.de, accesat 2018-07-02
  13. ^ Parohia Vinga Arhivat în , la Wayback Machine., episcopiaaradului.ro, accesat 2018-07-02
  14. ^ Marienkirche (Mehala), deacademic.com, accesat 2018-07-02
  15. ^ Delesega, Temesvári…', p. 141
  16. ^ Else von Schuster, Timișoara, mica Vienă, accesat 2018-07-02
  17. ^ Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon” Mun. Timișoara Arhivat în , la Wayback Machine., isj.tm.edu.ro, accesat 2018-07-03
  18. ^ Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Iosefin, cartierul premierelor. Ce mistere ascund clădirile construite de mari arhitecți ai lumii, pressalert.ro, 4 mai 2014, accesat 2018-07-02
  19. ^ Delesega, Temesvári…', pp. 178–179
  20. ^ Anheuer House, heritageoftimisoara.ro, accesat 2018-07-02
  21. ^ Oana Eremie, [Fără titlu] Arhivat în , la Wayback Machine., imgrumweb.com, 30 ianuarie 2018, accesat 2018-07-02
  22. ^ Alexandru Kosa, Activitatea băncii "Timișana între anii 1900-1914, Patrimonium Banaticum, V, 2006, pp. 93–97
  23. ^ István Berkeszi, hu Tárca, în Értensitő, XXXIII. (UJ) évfolyam, 1917, I–IV füzet, p 30

Bibliografie

Legături externe