Egitalide

Acest articol va aborda subiectul Egitalide, care a generat în prezent un mare interes. Egitalide este un subiect care a captat atenția experților și a publicului larg, datorită relevanței și impactului său în diverse domenii. În acest sens, importanța lui Egitalide va fi explorată în profunzime, precum și implicațiile sale și posibilele soluții. De asemenea, vor fi prezentate diferite abordări și perspective care vor permite cititorului să înțeleagă mai bine amploarea Egitalide și influența acesteia asupra societății actuale.

Egitalide
Cântecului pițigoiului american,
Psaltriparus minimus
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Suprafamilie: Sylvioidea
Familie: Aegithalidae
Reichenbach, 1850
Genuri

Aegithalos Hermann 1804
Psaltriparus Townsend, 1837
Leptopoecile Severtsov, 1873

Răspândirea geografică a familiei

Egitalidele (Aegithalidae), sau pițigoii codați, este o familie de păsări arboricole insectivore paseriforme răspândite din Europa de Vest până în Himalaia și Orientul Îndepărtat. Familia conține 13 specii în trei genuri, toate, cu excepția uneia, se găsesc în Eurasia. Pițigoiii sunt păsări active, care se mișcă aproape constant în timp ce caută insecte în arbuști și copaci. O specie, pițigoiul codat (Aegithalos caudatus), locuiește și România și Republica Moldova.[1][2][3]

Descriere

Sunt păsări mici cu cozile relativ lungi și penajul înfoiat care le dă un aspect pufos și zbârlit. Au ciocul foarte mic, scurt și conic, destul de gros și puțin comprimat lateral. Aripile sunt scurte și rotunjite, cu zece remige primare. Coada este lungă sau foarte lungă. Coloritul penajului este în general deasupra întunecat, cenușiu sau brun sau mai deschis, și adesea alb dedesubt. Mai multe specii au o mască facială neagră, iar unele specii au o nuanță roză pe pene. Au o lungime de 8,9-16 cm și o greutate de 4-9 g.

Taxonomie

Familia egitalidelor cuprinde 3 genuri și 13 specii:[4][5][6]

Imagine Gen Specie
Leptopoecile Severtzov, 1873
Psaltriparus Bonaparte, 1850
Aegithalos Hermann, 1804

Note

  1. ^ Harrap, S. & Bonan, A. (2018). Long-tailed Tits (Aegithalidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  2. ^ Simon Harrap. Tits, Nuthatches and Treecreepers (Helm Identification Guides). Helm, 2010
  3. ^ Е. А. Коблик. Разнообразие птиц (по материалам экспозиции зоологического музея МГУ). Часть 4. Издательство Московского университета 2001.
  4. ^ Gill, Frank; Donsker, David, ed. (). „Bushtits, leaf warblers, reed warblers”. World Bird List Version 8.1. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  5. ^ „IOC World Bird List 12.1”. IOC World Bird List Datasets (în engleză). doi:10.14344/ioc.ml.12.1. Accesat în . 
  6. ^ Päckert, Martin; Martens, Jochen; Sun, Yue-Hua (). „Phylogeny of long-tailed tits and allies inferred from mitochondrial and nuclear markers (Aves: Passeriformes, Aegithalidae)”. Molecular Phylogenetics and Evolution (în engleză). 55 (3): 952–967. doi:10.1016/j.ympev.2010.01.024. ISSN 1055-7903. 

Legături externe