În lumea de astăzi, Eich-Gimbsheimer Altrhein a devenit o problemă extrem de relevantă și impactul său se reflectă în diferite zone ale societății. Influența sa variază de la aspecte politice și economice până la aspecte culturale și sociale. Este un subiect care a stârnit un mare interes și a generat dezbateri la toate nivelurile, de la cercurile academice până la conversațiile de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Eich-Gimbsheimer Altrhein și vom analiza impactul său astăzi, precum și posibilele implicații pe care le are pentru viitor.
Eich-Gimbsheimer Altrhein | |
![]() | |
Poziția | Gimbsheim![]() |
---|---|
Coordonate | 49°45′45″N 8°23′32″E / 49.762437°N 8.392113°E |
Suprafață | 662 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6216302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Eich-Gimbsheimer Altrhein este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 661 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Eich-Gimbsheimer Altrhein este situat la coordonatele 49°45′39″N 8°23′17″E / 49.7608°N 8.3881°E.
Situl Eich-Gimbsheimer Altrhein a fost declarat sit de importanță comunitară în mai 2004 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2005[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști aluvionare inundabile, de Cnidion dubii, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]