Elena de Anjou

Date personale
Elena de Anjou

Născută	1237
Decedată	8 februarie 1314 (77 de ani) Shkodër, Albania
Înmormântată	Manastir Gradac]
Părinți	Ioan Angelus de Sirmia^[1] Matilda of of Požega]^[1]
Căsătorită cu	Ștefan Uroș I al Serbiei
Copii	Ștefan Dragutin Ștefan Uroș al II-lea Milutin Brnjača] Q85999528
Religie	Biserica Ortodoxă Sârbă
Ocupație	călugăriţă
Apartenență nobiliară
Titluri	regină
Semnătură

Modifică date / text

Elena de Anjou (în sârbă Jelena Anžujska/Јелена Анжујска, pronunțat ; c. 1236 - 8 februarie 1314) a fost regina consoartă a Regatului medieval Sârb, ca soție a regelui Ștefan Uroș I al Serbiei. Copiii ei au fost mai târziu regii Ștefan Dragutin și Ștefan Uroș al II-lea Milutin. Ea este amintită pentru că a poruncit multe lucrări religioase.^[2]

Viață

Origine

Originea ei nu este cunoscută cu certitudine;^[3] ea s-a născut în cca 1236, iar biografia arhiepiscopului Danilo afirmă că „era dintr-o familie franceză de sânge regal sau imperial”.^[4] John Fine, Jr. afirmă că era „de origine catolică și franceză, probabil din Casa de Valois”.^[5] Potrivit genealogiei germane Europäische Stammtafeln, ea ar proveni dintr-o ramură laterală a familiei împăratului bizantin și a casei regale maghiare, caz în care ar fi fost fiica lui Ioan Angelos din Sirmia și sora Mariei Angelina, soția lui Anselm de Keu, căpitan general al Albaniei al lui Carol I al Neapolelui (Charles I de Anjou). Carol a menționat-o ca rudă într-o scrisoare din 1273. Este posibil să fi fost nepoata surorii lui Balduin al II-lea de Constantinopol.

În 1280, Carol I al Neapolelui a emis documente Mariei Angelina, permițându-i să călătorească din Apulia în Serbia pentru a o vizita pe „sora ei regina Serbiei”. Părinții Mariei Angelina sunt cunoscuți din licența de căsătorie, emisă în 1253 de papă: Calojohanni și imperatore Constantinopolitano, eiusdem Matildis avunculo...Matildis dominæ de Posaga, natæ comitissæ Viennensis, adică Kaloioannes Angelos, domn al Srem, și Mathilde, fiica Margaretei de Courtenay (sora împăraților latini Robert și Baldwin II) și a lui Henry I, contele de Vianden . ^[6]

Regină consoartă

Elena s-a căsătorit cu Uroš I în jurul anului 1245. ^[7] Cu Uroš I a avut cel puțin patru copii:

Dragutin, rege sârb 1276–1282 ^[8]
Milutin, rege sârb 1282–1321
Stefan, a murit tânăr
Brnjača, fiică

O perioadă, ea a fost o conducătoare a Principatului Zeta, Travunia, Plav și Poibarje. În acea perioadă, Serbia a fost împărțită în trei părți, iar conducătorii celorlalte două părți erau Dragutin și Milutin. Elena a devenit călugăriță la Biserica Sf. Nicolae din Shkodër, unde a murit la 8 februarie 1314.

Elena de Anjou a contribuit semnificativ la ascensiunea culturală a statului sârb medieval. A avut prima bibliotecă la curte și a încurajat transcrierea cărților din mănăstiri.^[9] A fondat prima școală de fete din Serbia medievală. Palatul Elenei se afla în Kosovoul modern, în orașul Brnjak (uneori numit „Brnjaci”, dar nu cel omonim din Bosnia și Herțegovina), pe muntele Mokra Gora (nu trebuie confundat cu satul Mokra Gora), unde școala a fost localizată. În afară de acest palat, ea a deținut orașul Jelač lângă muntele Rogozna. La fel ca și alți membri ai dinastiei Nemanjić, ea a construit mănăstiri. Ea a construit Mănăstirea Gradac, unde a fost înmormântată, Biserica Sf. Nicolae din Shkodër unde a murit și Mănăstirea Shirgj.^[10] Ea a reparat și a reconstruit numeroase biserici și mănăstiri din jurul Lacului Scutari care fuseseră devastate de invazia mongolă din 1242.^[11]

Moștenire

Elena de Anjou a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Sârbă. Ziua ei de sărbătoare este 12 noiembrie [S.V. 30 octombrie].^[12]

Arbuști de liliac au fost plantați de-a lungul râului Ibar pentru a o întâmpina pe Elena de Anjou în noua ei casă din Serbia. Soțul ei i-a plantat pentru a-i aminti de casa sa din Provence. Această zonă este acum cunoscută sub numele de Valea Liliecilor.^[9]

Referințe

^ ^a ^b Genealogics
^ Byzantium: Faith and Power (1261-1557). 2004. ISBN 9781588391131.
^ Chrissis, Dr Nikolaos G.; Kedar, Professor Benjamin Z.; Phillips, Professor Jonathan (28 decembrie 2015). Crusades: Volume 14. ISBN 9781472468413.
^ McDaniel ´John Angelos and Queen Jelena´, citing Makushev, V. ´Itallianskie arkhivy i khranisashchiesia v nikh materialy dlia slavianskoi istorii´, Sbornik Otdelelniia Russkogo Iazyka i Slovesnosti, VIII/4 (1871), pp. 30-33.
^ Fine, Jr., John V. A. (1994). The late medieval Balkans: a critical survey from the late twelfth century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor: University of Michigan Press. p. 220. ISBN 9780472082605.
^ McDaniel 1984, p. 43-50.
^ Vladimir Ćorović "Istorija srpskog naroda": Zapadnjačka orijentacija u Srbiji Arhivat în 12 aprilie 2014, la Wayback Machine.
^ Celia Hawkesworth, Voices in the Shadows: Women and Verbal Art in Serbia and Bosnia, (Central European University Press, 2000), 65.
^ ^a ^b Arhivat în 11 decembrie 2017, la Wayback Machine.
^ Ndreca, Ardian (14 septembrie 2008). „Rrënojat e Abacisë së Shirgjit dhe shpëtimi i tyne”. Gazeta 55 (în Albanian). Arhivat din original la 31 ianuarie 2016. Accesat în 18 ianuarie 2015.
^ Carl Patsch (1993) , „Montenegro”, În M. T. Houtsma; A. J. Wensinck; E. Lévi-Provençal; H. A. R. Gibb; W. Heffening, E. J. Brill's First Encyclopaedia of Islam, 1913–1936, Vol. 5, Leiden: Brill, pp. 555–60 , at 556.
^ Srpsko nasleđe: Sveta Jelena Anžujska Arhivat în 28 iulie 2011, la Wayback Machine.

Surse

McDaniel, Gordon L. (1984). „On Hungarian-Serbian Relations in the Thirteenth Century: John Angelos and Queen Jelena” (PDF). Ungarn-Jahrbuch. 12 (1982-1983): München, 1984: 43–50.
Stevanović, Miladin (2004). Kraljica Jelena Anžujska. Knjiga-komerc. ISBN 9788677120320.
Miodrag Al Purković (1956). Princeze iz kuće Nemanjića. AV ALA printing and publishing.

Legături externe

Vezi și

Jefimija
Prințesa Milica a Serbiei
Sfânta Angelina
Prințesa Milica a Serbiei
Mara Branković
Olivera Despina
Jelena Balšić
Simonida
Maria Angelina Doukaina Palaiologina
Beloslava a Bulgariei

Titluri regale
Predecesor: Beloslava a Bulgariei	Regină consoartă a Serbiei 1245–1276	Succesor: Caterina
Predecesor: Ștefan Uroș I	Regină consoartă a Zetăi, Travunia, Plav și Poibarje 1276–1309	Succesor: Ștefan Uroș al III-lea

[15a9ce51b7f50b2dcbf2a7823d47b1e9-1] Genealogics

[2] Byzantium: Faith and Power (1261-1557). 2004. ISBN 9781588391131.

[3] Chrissis, Dr Nikolaos G.; Kedar, Professor Benjamin Z.; Phillips, Professor Jonathan (28 decembrie 2015). Crusades: Volume 14. ISBN 9781472468413.

[4] McDaniel ´John Angelos and Queen Jelena´, citing Makushev, V. ´Itallianskie arkhivy i khranisashchiesia v nikh materialy dlia slavianskoi istorii´, Sbornik Otdelelniia Russkogo Iazyka i Slovesnosti, VIII/4 (1871), pp. 30-33.

[5] Fine, Jr., John V. A. (1994). The late medieval Balkans: a critical survey from the late twelfth century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor: University of Michigan Press. p. 220. ISBN 9780472082605.

[FOOTNOTEMcDaniel198443-50-6] McDaniel 1984, p. 43-50.

[7] Vladimir Ćorović "Istorija srpskog naroda": Zapadnjačka orijentacija u Srbiji Arhivat în 12 aprilie 2014, la Wayback Machine.

[Hawkesworth65-8] Celia Hawkesworth, Voices in the Shadows: Women and Verbal Art in Serbia and Bosnia, (Central European University Press, 2000), 65.

[serbia.com-9] Arhivat în 11 decembrie 2017, la Wayback Machine.

[Ndreca-10] Ndreca, Ardian (14 septembrie 2008). „Rrënojat e Abacisë së Shirgjit dhe shpëtimi i tyne”. Gazeta 55 (în Albanian). Arhivat din original la 31 ianuarie 2016. Accesat în 18 ianuarie 2015.

[11] Carl Patsch (1993) , „Montenegro”, În M. T. Houtsma; A. J. Wensinck; E. Lévi-Provençal; H. A. R. Gibb; W. Heffening, E. J. Brill's First Encyclopaedia of Islam, 1913–1936, Vol. 5, Leiden: Brill, pp. 555–60 , at 556.

[12] Srpsko nasleđe: Sveta Jelena Anžujska Arhivat în 28 iulie 2011, la Wayback Machine.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]