În lumea de astăzi, Erete a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice, a influenței în domeniul științific sau a importanței sale în domeniul cultural, Erete este un subiect care merită o atenție deosebită. De-a lungul anilor, au fost efectuate numeroase studii și cercetări care au făcut lumină asupra diferitelor aspecte legate de Erete, permițând o mai bună înțelegere și apreciere a importanței sale. În acest articol, vom explora în detaliu toate aspectele legate de Erete, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect foarte relevant.
Erete | |
---|---|
![]() | |
Eretele sur (Circus pygargus) | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Subclasă: | Carinatae |
Infraclasă: | Neornithes |
Supraordin: | Neognathae |
Ordin: | Accipitriformes |
Familie: | Accipitridae |
Subfamilie: | Circinae Sundevall, 1836 |
Genuri | |
Circus | |
Modifică text ![]() |
Circinele (Circinae) (din latina circus = cerc) numite popular ereți este o subfamilie de păsări răpitoare de zi accipitriforme de obicei migratoare, cu corpul zvelt, robust, coada lungă, picioare lungi, ciocul scurt, foarte curbat și un disc facial de pene pe părțile laterale ale capului.
Sunt păsări zvelte, grațioase, iuți și ușoare în timpul zborului. Lungimea corpului 40-60 cm, greutate 230 g - 1 kg. Masculii sunt mai mici decât femelele. Aripile sunt lungi (32-45 cm) și înguste. Anvergura aripilor de aproximativ 1 m. Coada lungă și dungată cu o lungime de 20-28 cm. Tarsometatarsul de 7-9 cm este golaș, fără pene. Degetele subțiri, cu gheare ascuțite.
Masculii și femelele sunt colorați diferit. Masculii de obicei au o culoare cenușiu-surie, femelele și puii sunt cafenii; la multe specii în regiunea supracodală se evidențiază o pată albă. Caracteristic este prezența unui disc facial (de unde și numele latin al subfamiliei) format din pene mici alungite, rigide, ceea ce le conferă o asemănare cu bufnițele, și care facilitează localizarea sonoră a prăzii.
Cuibăresc pe pământ; ponta constă de obicei din 3-4 ouă. Se hrănesc cu rozătoare, broaște, șerpi, pești, insecte mari, dar și cu păsări adulte, tinere sau pui de cuib. Sunt răspândite pe toate continentele. Trăiesc în spații deschise - stepe, prerii, pajiști, terenuri agricole și mlaștini. Majoritatea speciilor migrează efectuând migrări regulate pe distanțe lungi sau migrări sezoniere locale.
Subfamilia include 3 genuri cu 19 specii, dintre care 2 dispărute
În România au fost identificate 4 specii, care sunt oaspeți de vară.