Ernest Abason

În articolul următor vom explora în profunzime subiectul Ernest Abason, despre care s-a vorbit mult, dar a cărui profunzime reală poate să nu fie cunoscută. Ernest Abason este un subiect care a atras atenția experților și pasionaților deopotrivă și este discutat pe scară largă în diferite cercuri. De la origini și până la relevanța sa în societatea modernă, Ernest Abason a fost subiect de dezbatere și analiză. În acest articol, vom aprofunda diferitele aspecte din jurul lui Ernest Abason, de la impactul său asupra culturii populare până la influența sa asupra politicii și economiei. În plus, vom examina modul în care Ernest Abason a evoluat de-a lungul timpului și care este perspectiva sa de viitor.

Ernest Abason
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat1943 (45 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ernest Abason (n. , București, România – d. 1943, București, România) a fost matematician și inginer constructor român de etnie evreu[2][3], fost profesor la Politehnica din București; a adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate.[4]

Biografie

Manual de algebră din perioada interbelică având ca autor principal pe Ernest Abason

S-a născut la București într-o familie de evrei. Și-a efectuat studiile universitare în orașul natal. În 1921 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu în domeniul ingineriei construcțiilor.

A avut ca profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, obține doctoratul în matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale.

În perioada 1923 - 1931, este asistent universitar și conferențiar la Școala Politehnică din București[5], ca între 1928 și 1940 să fie subdirector al acestei școli.

A făcut parte din Direcția Generală a Apelor din MLP.

În 1922 devine membru al Societății "Gazeta Matematică". A fost profesor titular la Catedra de Geometrie descriptivă pe lângă Școala Politehnică din București.

În octombrie 1940 a fost înlăturat din învățământ pe baza unui decret de lege xenofob împotriva evreilor.

Contribuții

Preocupările sale au vizat în special, ecuațiile integrale, seriile periodice, analiza armonică a funcțiilor periodice, precum și aplicațiile analizei matematice în electricitate și electromecanică.

A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate.

Scrieri

  • 1925, 1926, 1931 - Curs de matematici generale;
  • Geometrie descriptivă pentru elevii Școlii Politehnice.
  • 1933: Elemente de mecanică.[6]

Note

  1. ^ S-a întâmplat într-o zi de 6 ianuarie 
  2. ^ Gidó, Attila (). „Cronologia minorităților naționale din România”. Editura ISPMN – via Google Books. 
  3. ^ Attila, Gidó (). „Cronologia minorităților naționale din România Vol. I Albanezi, armeni, bulgari, croați, eleni, evrei și germani: Ediția a II-a”. Editura ISPMN – via Google Books. 
  4. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „Mari matematicieni români”. gherasimalexandru.weebly.com. 
  6. ^ 31146030522135860982, viaf.org 

Legături externe

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.