Escadron
Acest articol va aborda subiectul Escadron, care a fost de mare interes și relevanță în diverse contexte de-a lungul istoriei. De la origini, Escadron a stârnit curiozitate și dezbatere în rândul experților și fanilor, generând teorii, studii și cercetări nesfârșite care încearcă să înțeleagă pe deplin sensul și impactul său asupra societății. De-a lungul anilor, Escadron a jucat un rol fundamental în diferite domenii, de la cultură și artă, la știință și tehnologie, lăsând o amprentă de neșters asupra umanității. În acest sens, este esențial să analizăm și să reflectăm asupra Escadron, a multiplelor sale fațete și a influenței sale asupra lumii contemporane.
Escadronul (de la cuvântul latinesc exquadra) este o subunitate tactică și administrativă a unui regiment de cavalerie.[1]
Primele escadroane au apărut în epoca lui Carol Quintul (secolul XVI). Inițial, formația lor tactică a fost pe 17 rânduri, dar mai târziu, numărul rândurilor a fost redus până la 6 (în epoca războaielor religioase din Franța), 5 (sub Henric al IV-lea), 3 (sub Gustav Adolf) și în cele din urmă până la 2 (sub Frederic cel Mare).
Inițial escadroanele erau împărțite diferit la fiecare regiment și constau din mai multe sute de călăreți și cai; experiența a arătat, totuși, că dimensiunea mare a acelor escadroane le făcea dificil administrabile în luptă, reducând viteza de deplasare a atacului și crescând lungimea frontului. Prin urmare, la începutul secolului al XX-lea escadroanele de pretutindeni constau în 120-150 de cavaleriști.
Mai multe escadroane de cavaleriști formau un divizion de cavalerie.