În acest articol, vom pătrunde în lumea Eugen Trofin, explorând cele mai relevante aspecte ale sale și oferind o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect. De la origini până la evoluția sa istorică, prin aplicațiile sale practice de astăzi, vom analiza în profunzime fiecare fațetă a lui Eugen Trofin, dezvăluind date și curiozități pe care poate nu le-ați cunoscut. În plus, vom examina impactul său în diferite domenii, de la cultură la știință, și vom reflecta asupra relevanței sale în contextul actual. Pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă de descoperire despre Eugen Trofin.
Eugen Trofin | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Mandel ![]() |
Născut | ![]() Leordeni, România ![]() |
Decedat | (77 de ani) ![]() Bușteni, Prahova, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | antrenor ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Porecle | Mandel ![]() |
Profesor pentru | Roland Gunnesch ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Eugen „Mandel” Trofin (n. 14 iunie 1931, d. 20 ianuarie, 2009, Bușteni) a fost un antrenor de handbal din România.
Ca antrenor, principal sau secund, al echipei naționale masculine de seniori a României a câștigat două titluri mondiale: în 1964 și 1970; două medalii olimpice: una de argint, la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și una de bronz, la Jocurile Olimpice de vară din 1972; și o medalie de bronz la Campionatul Mondial Universitar din Suedia (1963).
A antrenat și echipa națională de tineret a României și Universitatea București.[1]
Trofin fost tehnicianul naționalelor Canadei și Israelului, cât și al echipei de club Benfica Lisabona.[1]
A decedat ca urmare a unui atac cerebral[2] și este înmormântat la Cimitirul Izvorul Nou din București.[3]
A fost distins în 1970 cu Placheta de Aur de către Federația Română de Handbal.[4]