Evgheni Oneghin

În lumea de astăzi, Evgheni Oneghin a câștigat o relevanță de neegalat. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței asupra culturii populare sau relevanței sale în istorie, Evgheni Oneghin este un subiect care merită analizat și discutat. De la origini și până la impactul său astăzi, Evgheni Oneghin a lăsat o amprentă de neșters asupra umanității. În acest articol, vom explora în detaliu toate aspectele legate de Evgheni Oneghin, căutând să înțelegem importanța și semnificația acestuia în diferite contexte. Printr-o analiză aprofundată și o privire critică, sperăm să facem lumină asupra Evgheni Oneghin și a implicațiilor sale în societatea actuală.

Acest articol se referă la romanul în versuri din 1832. Pentru alte sensuri, vedeți Evgheni Oneghin (dezambiguizare).
Evgheni Oneghin

Prima ediție
Informații generale
AutorAleksandr Pușkin
Genroman în versuri
Ediția originală
Titlu original
Евгений Онегин
Limbarusă
Editură-
IlustratorIlia Repin
Țara primei apariții Rusia Modificați la Wikidata
Data primei apariții1832
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Evgheni Oneghin (rusă Евгений Онегин) este un roman în versuri al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scris între 1823-1831.

Pușkin și-a început romanul la 9 mai 1823 și a lucrat la el mai bine de 8 ani. La 4 noiembrie 1823, Pușkin îl scria de la Odesa, lui Viazemski: În privința ocupațiilor mele, eu nu scriu acum pur și simplu un roman, ci un roman în versuri - ceea ce este o diferență ca de la cer la pămât.”

Evgheni Oneghin cuprinde numeroase elemente autobiografice și aspecte din viața și istoria poporului rus. Criticul rus Vissarion Belinski spunea despre romanul lui Pușkin: „Este o enciclopedie a vieții rusești și o operă în cel mai înalt grad națională.” Evgheni Oneghin, eroul romanului, are o bogata experiență mondenă și viața a făcut din el un blazat, retras la țară, dezgustat de oameni.

Pușkin evidențiază una dintre trăsăturile acestei lucrări: romanul este, parcă, "deschis" în timp (fiecare capitol ar putea fi ultimul, dar poate avea și o continuare), atrăgând astfel atenția cititorilor asupra independenței și integrității fiecărui capitol.[1]

Notă

  1. ^ Istoria creației lui Eugene Onegin.

Bibliografie