În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Extended play, subiect care a stârnit un mare interes în ultimii ani. Extended play este o zonă de studiu care a captat atenția academicilor, experților și entuziaștilor deopotrivă și a generat dezbateri și cercetări în diverse domenii. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra vieții de zi cu zi, Extended play s-a dovedit a fi un subiect relevant și în continuă evoluție. În acest articol, vom explora diferite aspecte și perspective ale Extended play, pentru a face lumină asupra acestui subiect fascinant și pentru a oferi o viziune mai completă asupra importanței sale în lumea de astăzi.
Extended play (EP) este denumirea dată înregistrărilor pe vinil sau CD care sunt prea lungi pentru a fi numite single-uri dar prea scurte pentru a fi calificate drept LP. De obicei un album conține zece sau mai multe piese (între 40–80 minute), un single are între una și trei (5–15 minute), iar un EP de la patru la șapte (în jur de 15–25 minute). Unii artiști, în special pe vremea vinilurilor, au lansat albume full-length care se puteau potrivi în definiția modernă a EP-ului (Close to the Edge de la Yes durează cam 39 minute; Dirty Mind a lui Prince este cu câteva secunde mai scurt decât o jumătate de oră). De asemenea, există EP-uri care sunt suficient de lungi pentru a fi albume (Smells Like Children al lui Marilyn Manson, de exemplu, care este lung de 54 minute; The Silent Elk of Yesterday de la Estradasphere durează 74 minute).