Ezio Bosso

În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Ezio Bosso, explorând implicațiile, caracteristicile și posibilele aplicații ale acestuia. Ezio Bosso este un subiect care a fost subiect de interes și dezbatere în diverse domenii, generând opinii contradictorii și provocând concepte stabilite. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda în istoria lui Ezio Bosso, vom analiza relevanța sa astăzi și vom examina impactul său în diferite contexte. În plus, ne vom opri la diferitele perspective care există în jurul lui Ezio Bosso, oferind o vedere panoramică care ne permite să înțelegem complexitatea acestui subiect. Cu o privire critică și îmbogățitoare, vom aborda multiplele fațete ale Ezio Bosso, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja o reflecție profundă asupra semnificației și semnificației sale.

Ezio Bosso
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Torino, Italia[1] Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Bologna, Italia[3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[1] (scleroză laterală amiotrofică[4]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor
pianist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1987–2019
Influențat deLudwig van Beethoven  Modificați la Wikidata
Prezență online

Ezio Bosso (pronunțat  , n. , Torino, Italia – d. , Bologna, Italia) a fost un compozitor italian, muzician clasic și dirijor.

Biografie

Născut la Torino în 1971, Bosso a învățat să citească și să cânte muzică înainte de vârsta de patru ani, iar la 14 ani, a devenit basistul trupei Statuto. În 2011, în urma unei operații pentru îndepărtarea unui neoplasm, a fost victima unei boli neurodegenerative care, însă, nu l-a împiedicat să continue să cânta la pian, să compună și să dirijeze, boală care a fost inițial indicată greșit de mass-media ca fiind Scleroză laterală amiotrofică. Ulterior, Bosso a abandonat muzica populară pentru a deveni dirijor orchestral și compozitor clasic. A dirijat orchestre importante precum Orchestra Simfonică din Londra.

Pe 30 octombrie 2015, a fost lansat primul său album de succes in studio, The 12th Room, situându-se pe locul trei în topul albumelor italiene FIMI[5].

Bosso a câștigat numeroase premii pentru compozițiile sale, inclusiv Australian Green Room Award, Syracuse NY Award și a fost nominalizat la două premii David di Donatello. Compozițiile sale au apărut în diverse filme, artă de spectacol și producții teatrale[6] [7] [8] [9] [10].

În septembrie 2019, Bosso a anunțat că din cauza bolii neurodegenerative a pierdut controlul a două degete, deci nu mai era în stare să cânte la pian[11].

Bosso a murit în casa sa din Bologna la 15 mai 2020, la vârsta de 48 de ani, după o lungă luptă cu boala[12].

Referințe

  1. ^ a b El compositor, director y pianista italiano Ezio Bosso fallece a los 48 años (în spaniolă), La Vanguardia, accesat în  
  2. ^ Muere Ezio Bosso, el pianista con ELA que conmovió a Italia (în spaniolă), El Mundo, accesat în  
  3. ^ Ezio Bosso, la música como razón de ser (în spaniolă), El País, accesat în  
  4. ^ È morto il maestro Ezio Bosso. Mattarella: da lui estro e passione intensa (în italiană), Rai News 24, accesat în  
  5. ^ „Ezio Bosso FIMI”. Ezio Bosso. Accesat în . 
  6. ^ „Biography”. Ezio Bosso. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „La "stanza" di Ezio Bosso vince la malattia”. Radiopopolare.it (în italiană). Accesat în . 
  8. ^ Nicoletta Moncalero (). „Chi è Ezio Bosso e 10 cose che non sai sul pianista che con la sua forza di volontà ha vinto la sfida con la musica”. Huffingtonpost.it (în italiană). Accesat în . 
  9. ^ „Ezio Bosso a Sanremo: la malattia e la musica, replica 2^ serata in tv e sul web”. It.blastingnews.com (în italiană). Accesat în . 
  10. ^ „Ezio Bosso — People — Royal Opera House”. Roh.org.uk. Accesat în . 
  11. ^ Italian composer Ezio Bosso tells fans he will no longer play piano, 16 September 2019
  12. ^ „È morto Ezio Bosso, il pianista che non ha mai smesso di sorridere”. La Repubblica. . Accesat în . 

Legături externe