Fenazonă | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 60-80-0[1][2] ![]() |
PubChem | 2206[3] ![]() |
DrugBank | DB01435 ![]() |
ChemSpider | 2121[4] ![]() |
UNII | T3CHA1B51H[2] ![]() |
KEGG | C13244[5] ![]() |
ChEMBL | CHEMBL277474[6] ![]() |
Cod ATC | S02DA03[7] ![]() |
SMILES | CC1=CC(=O)N(N1C)C2=CC=CC=C2[3] ![]() |
InChI | InChI=InChI=1S/C11H12N2O/c1-9-8-11(14)13(12(9)2)10-6-4-3-5-7-10/h3-8H,1-2H3[3] ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C₁₁H₁₂N₂O[3] ![]() |
Masă molară | 188,094963 u.a.m.[8] ![]() |
Date fizice | |
Punct de topire | 113 °C[9] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Fenazona (denumită și antipirină) este un antiinflamator nesteroidian din clasa derivaților de pirazolonă, utilizat ca analgezic și antipiretic.[10][11] Printre principalele indicații se numără: afecțiuni dureroase ale urechii (în asociere cu un anestezic local, precum lidocaina), febră.[10][12] Căile de administrare disponibile sunt orală și auriculară (picături auriculare).[10]
Medicamentul a fost sintetizat pentru prima dată de către Ludwig Knorr în anul 1887.[13][14]:26–27
Ca toate AINS, fenazona poate produce iritație gastrică cu risc de apariție a unor ulcerații și a unor hemoragii gastro-intestinale. Utilizarea anumitor AINS poate fi asociată cu un risc de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic, accident vascular cerebral). În cazul administrării auriculare, medicamentul poate produce tulburări acustice și vestibulare (în principal reacții alergice).[12]