Filip al IV-lea cel Frumos

Filip al IV-lea cel frumos
Date personale
Poreclă	le Bel
Născut	aprilie–iunie 1268 Fontainebleau, Franța
Decedat	29 noiembrie 1314 (46 de ani) Fontainebleau, Franța
Înmormântat	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	cauze naturale (accident vascular cerebral)
Părinți	Filip al III-lea al Franței Isabela de Aragon
Frați și surori	Margareta a Franței, regină a Angliei Blanche a Franței Ludovic al Franței​ Carol de Valois[1] Ludovic, conte de Évreux​
Căsătorit cu	Ioana I de Navarra
Copii	Ludovic X Filip V Carol al IV-lea Isabela, regină a Angliei
Religie	creștinism
Ocupație	conducător​
Limbi vorbite	Franceza veche limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	Duke of Normandy] king of France rei de Navarra]
Familie nobiliară	Casa Capet
Rege al Franței
Domnie	5 octombrie 1285 – 29 noiembrie 1314
Încoronare	6 ianuarie 1286, Reims
Predecesor	Filip al III-lea
Succesor	Ludovic al X-lea
Rege al Navarei cu Ioan I
Domnie	16 august 1284–4 aprilie 1305
Predecesor	Ioan I
Succesor	Ludovic al X-lea
Modifică date / text

Filip al IV-lea cel Frumos (franceză Phlippe IV le Bel) (n. iunie 1268, Fontainebleau, Île-de-France, Franța – d. 29 noiembrie 1314, Fontainebleau, Île-de-France, Franța) a fost regele Franței din 1285 până în 1314, fiind membru al dinastiei Capețiene. Personalitatea sa rece și severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau „Regele de marmură”. Contemporanul său, Bernard Saisset, episcop de Pamiers, spunea despre el că „Nu știe decât să privească oamenii fără să spună nimic. Nu e nici om, nici fiară, e o statuie...”.

Filip cel Frumos a fost fiul regelui Filip al III-lea (1245-1285) și al reginei Isabela d'Aragon (1247-1271). La data de 16 august 1284 se căsătorește cu Ioana I de Navara, astfel devenind regele Navarei din 1284 până în 1305, când moare Ioana. Nu s-a recăsătorit niciodată.

În timpul domniei sale a crescut considerabil rolul hegemonic al Franței pe plan european.

Războaiele împotriva Angliei și Franței au generat nevoi financiare, pe care regele a încercat să le rezolve prin impozitarea Bisericii. Papa Bonifaciu al VIII-lea a interzis episcopilor francezi să plătească impozite către stat, invocând imunitatea fiscală a clerului. Drept răspuns, regele Franței a dus o politică de îngrădire a influenței papei de la Roma, iar la conclavul din anul 1305 a obținut alegerea arhiepiscopului de Bordeaux în scaunul papal. La presiunea lui Filip cel Frumos acesta, sub numele de Clement al V-lea, a mutat reședința papală de la Roma la Avignon în anul 1309, act care a marcat începutul captivității papilor la Avignon (1309-1377).

Regele a dus de asemenea o politică de îngrădire a puterii Ordinului Templier, față de care statul avea datorii considerabile. Superstiția zilei de vineri 13 își are originea în arestarea majorității cavalerilor templieri (inclusiv marele maestru) la ordinul său, în data de vineri 13 octombrie 1307.

Actul formal de desființare a cavalerilor templieri a fost emis de fostul arhiepiscop de Bordeaux, Bertrand de Got, devenit papa Clement al V-lea, cu sediul la Avignon, în data de 22 martie 1312. Jacques de Molay, ultimul mare maestru al cavalerilor templieri, a fost executat pe 18 martie 1314 în timp ce un tribunal bisericesc discuta apelul formulat de Molay la sentința de condamnare la moarte. Atât regele Filip cel Frumos, cât și papa Clement al V-lea, de care templierii s-au simțit trădați, au murit în același an 1314.

Cu Ioana I de Navara a avut șapte copii:

• Margareta a Franței (ca. 1288, Paris – după noiembrie 1294, Paris) - logodită cu infantele Ferdinand al Castiliei
• Ludovic al X-lea (1289-1316), rege al Navarei și Franței între 1314 - 1316
• Blanche a Franței (1290, Paris– după 13 aprilie 1294, Saint Denis). Logodită în decembrie 1291 cu infantele Ferdinand al Castiliei. Blanche a fost înmormântată la biserica St Denis.
• Filip al V-lea cel Lung (1291-1322), rege al Franței
• Carol al IV-lea - (1294–1 februarie 1328), rege al Franței
• Isabela a Franței (c. 1295–23 august 1358), regină a Angliei, căsătorită cu Eduard al II-lea al Angliei (1284-1327)
• Robert al Franței (1297, Paris – august 1308, Saint Germain-en-Laye).

Trei din fii săi au devenit regi ai Franței, și o fiică regină consort a Angliei ca soție a regelui Eduard al II-lea.