În acest articol, vom explora în profunzime toate fațetele legate de Fitomenadionă, abordând importanța acestuia în diferite contexte și analizând posibilele sale implicații pentru viața noastră de zi cu zi. De-a lungul istoriei, Fitomenadionă a jucat un rol crucial în dezvoltarea diferitelor discipline, iar relevanța sa continuă să fie dezbătută și astăzi. De la origini până la evoluția sa în epoca modernă, vom examina influența acesteia asupra societății, culturii, științei, tehnologiei și multe alte aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Printr-o abordare interdisciplinară, ne propunem să facem lumină asupra diferitelor aspecte care alcătuiesc Fitomenadionă, aprofundând în implicațiile sale și oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să înțelegem scopul și relevanța sa astăzi.
Fitomenadionă | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 84-80-0[1] ![]() |
PubChem | 5284607[2] ![]() |
DrugBank | DB01022 ![]() |
ChemSpider | 4447652[3] ![]() |
UNII | S5Z3U87QHF[1] ![]() |
KEGG | D00148[4] ![]() |
ChEMBL | CHEMBL1550[5] ![]() |
Cod ATC | B02BA01[6] ![]() |
SMILES | CC1=C(C(=O)C2=CC=CC=C2C1=O)CC=C(C)CCCC(C)CCCC(C)CCCC(C)C[2] ![]() |
InChI | InChI=InChI=1S/C31H46O2/c1-22(2)12-9-13-23(3)14-10-15-24(4)16-11-17-25(5)20-21-27-26(6)30(32)28-18-7-8-19-29(28)31(27)33/h7-8,18-20,22-24H,9-17,21H2,1-6H3/b25-20+/t23-,24-/m1/s1[2] ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C₃₁H₄₆O₂[2] ![]() |
Masă molară | 450,35 u.a.m.[7] ![]() |
Date fizice | |
Punct de topire | −20 °C[8] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Fitomenadiona, cunoscută și ca vitamina K1, filochinonă sau fitonadionă,[9] este o formă de vitamina K care este întâlnită în alimente și care este utilizată ca medicament și supliment alimentar.[10][11] Ca medicament, este utilizată în tratamentul anumitor hemoragii, fiind un produs antihemoragic.[12][13] Indicațiile includ: supradoza de anticoagulante (warfarină, acenocumarol), deficitul de vitamina K și probleme hepatice.[12] Căile de administrare recomandate sunt orală și subcutanată.[12] Calea injectabilă intravenoasă sau cea intramusculară este recomandată doar în cazul în care alte căi nu sunt utilizabile. Pe aceste căi, efectul se instalează în decurs de două ore.[11]
Compusul a fost izolat pentru prima dată în anul 1939.[14] În anul 1943, Edward Doisy și Henrik Dam au primit Premiul Nobel pentru descoperirea ei.[14] Medicamentul se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[15]