Fixarea carbonului

În acest articol vom analiza în profunzime Fixarea carbonului, un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Fixarea carbonului este un subiect fascinant care a generat mult interes și dezbatere în diverse domenii, de la știință la cultura populară. Pe măsură ce explorăm Fixarea carbonului, vom aprofunda în diferitele sale aspecte, de la istoria și evoluția sa până la implicațiile sale pentru viitor. Pentru a înțelege mai bine Fixarea carbonului, vom examina diferite perspective și opinii ale experților pe această temă, precum și experiențele concrete ale persoanelor care au fost afectate de Fixarea carbonului. Acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare și actualizată a Fixarea carbonului, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și dezbaterile în jurul acestui subiect.

Apariția algei albastre verzi precede evoluția altor plante care fac fotosinteză și a contribuit la schimbarea atmosferei.

Fixarea carbonului se referă la conversia corbonului inorganic (CO2) în compuși organici de către organismele vii. Cel mai simplu exemplu este fotosinteza, deși chemosinteza este un alt proces prin care se fixează carbonul, dar în absența energiei solare. Organismele care cresc fixând carbon se numesc autotrofe. Autotrofele includ organismele fotoautotrofe, care sintetizează compuși organici folosind energia soarelui, și organismele litoautotrofe, care sintetizează compuși organici folosind energie din oxidare inorganică. Organismele heterotrofe sunt organismele care cresc folosind carbon fixat de organismele autotrofe. Compușii organici sunt folosiți de organismele heterotrofe pentru producerea de energie și pentru contrucția componentelor celulare. [1]

Fixarea netă versus fixarea brută a dioxidului de carbon

Grafic care prezintă cantitatea anuală de carbon fixată de organismele marine și de uscat.

Aproximativ 258 de miliarde de tone de dioxid de carbon sunt convertite anual prin procesul de fotosinteză. Majoritatea carbonului este fixat în mediile marine, în special în mediile bogate în nutrienți. Cantitatea brută de carbon fixată este mult mai mare, deoarece aproximativ 40% din carbonul fixat este consumat prin respirație, proces care are loc după fotosinteză. [1] Luând în considerare amploarea fenomenului, este de înțeles că RuBisCO este cea mai des întâlnită proteină de pe Pământ.

Căile prin care are loc fixarea carbonului

Până în anul 2011 erau cunoscute șase căi prin care se poate fixa carbonul în mod autotrof. Ciclul Calvin fixează carbonul în cloroplastele plantelor, algelor și în bacteria alga albastră verde. Ciclul Calvin este de asemenea prezent în bacteria fotosintetică purpurie.[2]

Referințe

  1. ^ a b Geider, R. J., et al., "Primary productivity of planet earth: biological determinants and physical constraints in terrestrial and aquatic habitats", Global Change Biol. 2001, 7, 849-882. doi:10.1046/j.1365-2486.2001.00448.x
  2. ^ Swan BK, Martinez-Garcia M, Preston CM, Sczyrba A, Woyke T, Lamy D, Reinthaler T, Poulton NJ, Masland ED, Gomez ML, Sieracki ME, DeLong EF, Herndl GJ, Stepanauskas R (). „Potential for chemolithoautotrophy among ubiquitous bacteria lineages in the dark ocean”. Science. 333 (6047): 1296–300. Bibcode:2011Sci...333.1296S. doi:10.1126/science.1203690. PMID 21885783.