În acest articol, vom aborda în profunzime subiectul Fuji, cu scopul de a oferi cititorilor noștri o viziune amplă și detaliată asupra acestei chestiuni. Odată cu trecerea timpului, Fuji a devenit din ce în ce mai relevant în societatea actuală, stârnind un mare interes și dezbatere în rândul experților și al publicului larg. De la începuturi și până în prezent, Fuji a generat numeroase opinii contradictorii, motiv pentru care în acest articol ne vom concentra pe analiza și expunerea diferitelor perspective care există în jurul acestei teme, pentru a oferi cititorilor noștri o viziune completă și obiectivă.
Fuji | |
Muntele Fuji și lacul Kawaguchiko | |
Proeminență | 3776[1] |
---|---|
Localizare | insula Honshū, Asia |
Aparține de | 3776[1][2] |
Prima ascensiune | 663 de către un călugăr |
Hartă | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Muntele Fuji (în japoneză 富士山 Fuji-san ) este un vulcan situat în partea centrală a insulei principale din arhipelagul Japoniei (insula Honshu), în nordul peninsulei Izu și la vest de Tokyo. Aflat la granița dintre prefecturile Shizuoka și Yamanashi, este înconjurat de o zonă deluroasă și iese în evidență prin înălțime (3.776 m), fiind muntele cel mai înalt din Japonia, dar și prin frumoasa lui formă conică, simetrică. Din orice unghi ar fi privit, muntele Fuji oferă o înfățișare aproape neschimbată.
Vârful muntelui se găsește la coordonatele 35°21'35" N, 138°44'02" E.
În trecut muntele Fuji mai era cunoscut în Japonia și sub numele Fuji-yama, denumire care în prezent nu mai este folosită decât în afara țării. Trebuie precizat că partea -san din nume înseamnă munte și nu are nimic de a face cu titlul san folosit pentru persoane (însemnând domnul, doamna).
Prima escaladare cunoscută este cea a unui călugăr anonim din anul 663.
Ultima erupție a vulcanului Fuji a avut loc în decembrie 1707 și a durat până în ianuarie 1708, cenușa și fumul ajungând până la Tokyo (numit Edo la aceea vreme).
Vulcanul Fuji, având un crater secundar cu un diametru de 600 de metri și conținând trei focare: Komitake, Ko-Fuji și Shin-Fuji, se găsește situat pe linia de fractură cunoscută sub denumirea de Cercul de foc al Pacificului, la limita dintre trei plăci tectonice: placa euro-asiatică, placa Ohotsk și placa Filipinelor. Este considerat ca un vulcan activ cu o probabilitate redusă de erupție.
Cercetătorii vulcanologi și geologi consideră că vulcanul a trecut prin patru faze în evoluția sa:
Din același motiv accesul pe munte era interzis femeilor până în perioada Meiji.
O deosebită panoramă fiind răsăritul soarelui peste Oceanul Pacific văzut de pe munte, pentru aceasta mulți turiști înnoptează pe munte în corturi.
Prima reprezentare grafică a muntelui datează din secolul al XVIII-lea fiind renumita operă de artă a lui Katsushika Hokusai,cu 36 de tablouri.