În acest articol, vom explora tot ce este legat de George Tutoveanu în profunzime. De la originile sale istorice până la relevanța sa astăzi, prin diversele sale aspecte și aplicații. George Tutoveanu este un subiect de mare importanță și a stârnit interesul experților și al publicului larg. În acest sens, vom aprofunda în sensul, impactul și evoluția sa în timp. De asemenea, vom analiza diferitele perspective și abordări care au fost date, precum și implicațiile și consecințele pe care le-a avut în diverse domenii. Citiți mai departe pentru a descoperi tot ce trebuie să știți despre George Tutoveanu și influența sa asupra lumii moderne.
George Tutoveanu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gheorghe Ionescu ![]() |
Născut | ![]() Bârlad, Tutova, România ![]() |
Decedat | (84 de ani) ![]() Bârlad, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | poet ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Modifică date / text ![]() |
George Tutoveanu (născut Gheorghe Ionescu; n. 20 noiembrie 1872, Bârlad – d. 18 august 1957, Bârlad), fiul lui Gheorghe Ionescu, cântăreț bisericesc la Biserica Domneasca din Bârlad (1835-1888) și al Ecaterinei Ionescu[1] (n. Pașcanu, 1839-1921) a fost un poet român.
A fost diplomat al Școlii de Institutori din București, în 1897, predând la școli din Craiova, Oltenița, Fălticeni, București.
A fost profesor la "Liceul de Fete" și la "Școala Normală" din Bârlad, revizor școlar al județului Tutova, inspector cultural general la "Casa Școalelor pentru Basarabia" (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al "Societății Scriitorilor din România" și al Societății Literare Academia Bârlădeană. La 15 noiembrie 1906, alături de alte cadre didactice, înființează „Biblioteca publică” din Bârlad, care din 1910, va trece în cadrul „Casei Naționale”, ctitorită de Stroe Belloescu.[2]
În Bârlad, unde a lucrat în învățământ, din 1903 până la pensionare în 1933, a scos mai multe ziare și reviste, și anume: Făt-Frumos (1904) împreună cu Emil Gârleanu, Florile dalbe (1918), împreună cu Vasile Voiculescu și Tudor Pamfile, Graiul nostru (1925) publicația Academiei Bîrlădene, Scrisul nostru (1925), Moldova (1931).[3]
George Tutoveanu, ca poet idilist, afirmat în publicații sămănătoriste, a publicat următoarele volume:[3]
Acest articol este scris în limba română. Sunteți invitați să îl traduceți în alte limbi și să adăugați legăturile interwiki la Wikidata. |