În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Gheorghe-Ioan Carțiș. De la origini și până la relevanța sa astăzi, acest subiect a captat atenția cercetătorilor, a cadrelor universitare și a entuziaștilor deopotrivă. De-a lungul timpului, Gheorghe-Ioan Carțiș a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale societății, de la cultură la economie. Printr-o analiză detaliată, vom explora diferitele fațete ale Gheorghe-Ioan Carțiș, dezvăluind impactul și relevanța acestuia în lumea contemporană.
Gheorghe-Ioan Carțiș | |
![]() Ioan Carțiș la 80 de ani | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 8 noiembrie 1936[1] Oradea[1] |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | inginer ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Rezidență | ![]() |
Instituție | Universitatea Politehnica Timișoara |
Conducător de doctorat | 1991 |
Premii | Serviciul Credincios, cavaler[2][3] |
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe-Ioan Carțiș (cunoscut ca Ioan Carțiș, n. 8 noiembrie 1936, Oradea) este un inginer român, rector al Universității Politehnica Timișoara între 1996–2004.
A fost al treilea copil dintre cinci frați. A urmat clasele I–IV la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Pedagogică de Băieți, clasa a V-a la Liceul Loga, clasele VI-VII la Liceul Pedagogic, apoi cursurile Școlii Medii Tehnice pentru Electroenergie și Electrotehnică, pe care a absolvit-o în 1954, după care a urmat Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959, făcând parte din prima promoție cu specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini. În 1973 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Cercetări teoretice și experimentale asupra structurii proprietăților fizice și rugozității suprafețelor prelucrate prin eroziune electrică sub conducerea lui Aurel Nanu.[4][5][6][7]
După absolvire, în perioada 1959–1961 a fost încadrat ca șef de secție fabricație la Centrul Mecanic din Timișoara. Din 1961 și până la pensionare, în 2006, a fost cadru didactic la Universitatea Politehnica din Timișoara: asistent (1961–1968), șef de lucrări (1968–1977), conferențiar (1977–1990), iar din 1990, profesor universitar. Din 1991 a fost conducător de doctorat în domeniul ,,Științe inginerești”, specialitatea ,,Știința materialelor”.[1][5][6]
În această perioadă a fost șef al catedrei de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (1985–1990), prorector (1990–1996) și rector (1996–2004).[1][5][6][8]
În activitatea sa științifică s-a axat pe realizarea unor instalații necesare industriei (instalație de muls mecanic, presă de injectat mase plastice) și diferite utilaje pentru realizarea unor operații tehnologice: tratamente termice (roboți de călire prin curenți de inducție) și termochimice (feroxare, brunare, cadmiere).[1][5][8]
Din 1999 este membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, activând în cadrul secției Inginerie Mecanică.[1]
Ioan Carțiș a fost principalul acționar al SSIF Broker, cu 8,22% din acțiuni. A fost membru în consiliul de administrație al Broker din 1994 până în martie 2009, când s-a retras din cauza unor probleme de sănătate.[10][11]
A susținut echipa de fotbal Poli AEK Timișoara (2002) fiind chiar președinte de onoare în perioada când s-a numit „Poli Timișoara”.[12]
Predecesor: Alexandru Nichici |
Rectorul Universității Politehnica Timișoara 1996–2004 |
Succesor: Nicolae Robu |