În lumea de astăzi, Gheorghe Silaș este încă un subiect de mare relevanță și dezbatere. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței asupra culturii populare sau importanței sale în viața de zi cu zi, Gheorghe Silaș continuă să fie un subiect de interes pentru oameni de toate vârstele și mediile. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Gheorghe Silaș a făcut obiectul a numeroase studii, analize și discuții care urmăresc să înțeleagă mai bine scopul și sensul său. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Gheorghe Silaș și vom examina importanța acestuia în contextul actual.
Gheorghe Silaș | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 18 aprilie 1914 Căianu Mic, Bistrița-Năsăud |
Decedat | 9 martie 2001 (86 de ani) Timișoara |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | Inginer |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Organizație | Universitatea Politehnica Timișoara ![]() |
Modifică date / text ![]() |
![]() |
---|
Gheorghe Silaș (n. 18 aprilie 1914, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud[1], d. 9 martie 2001,[2] Timișoara) a fost un inginer român, membru corespondent (18 decembrie 1991) al Academiei Române.
A urmat Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej.[3] Studiile superioare și le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971.[4]
Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de mecanică teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții.[1]
Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector.[5] Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică.[1]
În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit.
În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt „Sisteme vibropercutante” și „Systemes dynamiques à interaction percutantes”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și a făcut parte din mai multe societăți științifice internaționale.[1][4]
Predecesor: Marin Rădoi |
Rectorul Universității Politehnica Timișoara 1962 – 1963 |
Succesor: Constantin Avram |