În acest articol, vom explora subiectul Gheorghe Zane din diferite perspective și abordări. Gheorghe Zane este un subiect relevant și de actualitate care afectează o gamă largă de public. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza diferitele fațete ale Gheorghe Zane, examinând importanța, implicațiile și posibilele soluții ale acestuia. Dintr-o abordare multidisciplinară, vom aborda Gheorghe Zane din unghiuri diferite pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. Indiferent de domeniul dvs. de interes sau profesie, suntem siguri că veți găsi informații valoroase și perspective unice despre Gheorghe Zane în rândurile următoare. Bun venit în această călătorie de explorare și descoperire!
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
![]() |
---|
Gheorghe Zane | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Galați, România ![]() |
Decedat | (81 de ani) ![]() București, Republica Socialistă România |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | economist |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Educație | Facultatea de Drept din Iași |
Alma mater | Universitatea din București Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași ![]() |
Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea Politehnica din București ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Zane (n. , Galați, România – d. , București, România) a fost un economist român, istoric al gândirii economice românești și membru titular al Academiei Române (din 1974). A publicat lucrări în domeniul istoriei economice și sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanțelor publice ș.a. În cercetarea științifică a folosit cu preferință metoda istorică.
Gheorghe Zane s-a născut la data de 11 aprilie 1897, în orașul Galați. A absolvit studiile secundare la Liceul „Vasile Alecsandri” din orașul natal, obținând bacalaureatul în anul 1916. A urmat apoi cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind licențiat în drept și științe economice în anul 1919. Și-a susținut în anul 1923 teza de doctorat în științe economice la Universitatea din București.
După absolvirea facultății a fost angajat bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași (1921-1926). În paralel, începând din 1921, a început să predea cursul de economic politică la Facultatea de Agronomie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În anul 1924, după obținerea titlului de doctor în economie, a fost angajat pe postul de conferențiar de economie politică la Facultatea de Științe a Universității din Iași, dedicându-și activitatea pregătirii cursurilor și activității de cercetare științifică. În anul 1929 a fost numit profesor de istoria doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași, iar în anul următor a devenit profesor de economie politică și finanțe la aceeași facultate, pe care a condus-o până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1945).
După ce timp de un sfert de veac și-a desfășurat activitatea didactică la Universitatea din Iași (1921—1946), Gheorghe Zane s-a transferat ca profesor de economie politică la Institutul Politehnic din București, unde a predat între anii 1946-1948. A lucrat apoi cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Române (1949-1952) și în cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1954), unde a îndeplinit succesiv funcțiile de cercetător principal, șef de sector, șef de secție și membru în consiliul științific.
Gheorghe Zane a colaborat la elaborarea lucrării Bibliografia istorică a României. Secolul XIX. Tom I (1972), Tom V (1974) și a făcut parte din consiliul de coordonare al seriei. În anul 1974 a fost ales ca membru titular al Academiei Române pentru opera sa de economist și istoric al gândirii politice. De asemenea, a fost ales membru al Academiei de Științe Sociale și Politice din R.S.R., membru al Asociației „Tiers Monde” (Paris), membru în comitetul de redacție al revistei Mondes en developpement (Paris). A decedat la data de 22 mai 1978, în municipiul București.
Gheorghe Zane a introdus dimensiuni noi, de amplu orizont, și severa metodică științifică în învățământul economic din România. El a format serii numeroase de economiști și istorici ai economiei mondiale și românești. A editat mai multe cursuri de economie politică și de finanțe, printre care sunt de menționat Cursul de economie politică (Iași, 1937—1938), în care a acordat o atenție deosebită economiei românești. Are contribuții de valoare în diferite domenii ale științelor economice: economie politică, istorie economică, istoria doctrinelor economice, finanțe publice, istorie socială etc.
O mare parte a activității sale de cercetare științifică este legată de studierea și valorificarea moștenirii științifice și literare a lui Nicolae Bălcescu. A elaborat numeroase studii și articole dedicate concepțiilor istorice, sociale și economice ale lui Nicolae Bălcescu, pe care le-a reunit în volumul Nicolae Bălcescu - Opera. Omul. Epoca. (1975). A editat, de asemenea, opera lui Nicolae Bălcescu: N. Bălcescu. Opere. Scrieri istorice, politice și economice (2 vol., 1940); N. Bălcescu. Opere. Vol. IV. Corespondență. Scrisori, memorii, adrese, documente, note și materiale (1964); N. Bălcescu. Opere. Vol. I. Scrieri istorice, politice și economice. 1844—1847 (1974).
Gheorghe Zane are contribuții în domeniul istoriografiei economice, publicând studii cum ar fi: Marx și Bălcescu (1927), Mișcarea revoluționară de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848 (1964), N. Iorga și problemele sociale ale epocii sale (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat și lucrări de istoria doctrinelor economice: Introducere în studiul problemei valorii (1925), Comentarii și interpretări în istoria doctrinelor economice (1928) și Chestiuni de economie politică (1939).
De asemenea, a avut contribuții în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială și bancară din România. Pot fi menționate următoarele lucrări publicate: Un veac de luptă pentru cucerirea pieței românești(1926), Probleme monetare din trecutul economiei noastre naționale (1927), Economia de schimb în Principatele Române (1930), Politica economică a Principatelor în epoca Unirii și capitalul străin (1959), Problema monetară în România și reforma de la 1867 (1968), Industria din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1970).