În zilele noastre, Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa a devenit un subiect de mare interes și relevanță în societate. De-a lungul timpului, Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, afectând oameni de toate vârstele și stilurile de viață. Pe măsură ce Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa continuă să evolueze și să dobândească dimensiuni diferite, este important să se analizeze temeinic impactul său în diferite domenii, de la sănătate la economie. În acest articol, vom arunca o privire mai atentă asupra numeroaselor fațete ale Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa și influența sa asupra vieții de zi cu zi, precum și perspectivele de viitor pe care le poate aduce.
Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa | |
![]() | |
Poziția | Harz![]() |
---|---|
Coordonate | 51°34′57″N 10°34′04″E / 51.5824°N 10.5679°E |
Suprafață | 1.495 ha[1] ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4329303 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.495 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa este situat la coordonatele 51°33′50″N 10°31′59″E / 51.5639°N 10.5331°E.
Situl Gipskarstgebiet bei Bad Sachsa a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2000 pentru a proteja 5 specii de animale.[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 22 de habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Turlough, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 31 de specii de plante, 1 specie de reptile.[2]
|title=
(ajutor)