Gisant
În articolul de astăzi vom aprofunda în Gisant, un subiect care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei. Este un concept larg și divers care acoperă diferite aspecte, de la impactul său asupra societății până la relevanța sa la nivel personal. Gisant a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție, generând opinii contradictorii și ridicând întrebări fundamentale. Pe parcursul acestui articol vom explora diferitele abordări și perspective care au apărut în jurul Gisant, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect foarte relevant. Alăturați-vă nouă în acest tur al Gisant și descoperiți tot ce are de oferit acest subiect fascinant!
Gisant (din franceză gésir = a zăcea; gisant = zăcând) se numește un monument funerar pe a cărui lespede este reprezentat, culcat, defunctul. [1]
Gisantul apare în arta occidentală, în România întâlnindu-se în special în Transilvania, în arta gotică și cea barocă. Un exemplu este mormântul lui Ioan de Hunedoara, care se găsește în nava de sud a Catedralei Catolice din Alba Iulia.
În Țara Românească se găsește un gisant gotic excepțional la Biserica Domnească din Curtea de Argeș (mormântul lui Negru Vodă). De asemenea, Matei Basarab a comandat lui Elias Nicolai, unul din cei mai însemnați sculptori renascentiști din Transilvania, lespezi funerare cu gisanți.
În Moldova, acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, a doua soție a domnitorului Ștefan cel Mare, o reprezintă pe Doamna Maria moartă, în chip de “gisant” occidental, înveșmântată într-o mantie de ceremonie, brocart ornat cu rodii și motive florale stilizate, cu mâinile încrucișate pe piept.[2]
Note
 | Acest articol despre sculptură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |