Acest articol va aborda subiectul Grigore Caracostea, care a devenit din ce în ce mai relevant în societatea de astăzi. Din diferite perspective și contexte, Grigore Caracostea a devenit un punct de interes pentru lideri, cercetători, cadre universitare și publicul larg. De-a lungul istoriei, Grigore Caracostea a fost subiect de discuții și dezbateri, alimentând conversații și întrebări care au condus la progrese semnificative în diverse domenii. În acest sens, este esențial să aprofundăm în analiza lui Grigore Caracostea, având în vedere impactul actual al acestuia și posibilele implicații viitoare pe care ne permite să le întrezărim. Astfel, acest articol va căuta să ofere o viziune cuprinzătoare și actualizată a Grigore Caracostea, cu scopul de a promova o mai mare înțelegere și reflecție asupra acestui subiect atât de relevant în societatea contemporană.
Grigore Caracostea (n. 1886, București – d. 1956) a fost un jucător de rugby, considerat „părintele rugby-ului românesc”.[1] A jucat la Racing din Paris în 1907, Tennis-Club-Român[2] și la echipa Romaniei, în 1919, la Jocurile Internaționale de la Paris, Pershing.[1] La cârma echipei olimpice a României reușește să câștige prima medalie olimpică a României, cea de bronz.[3][4]
A fondat Comisia Centrală de Football-Rugby (1915) și a condus nou-înființata Federația Română de Rugby (26 martie 1931).[1] În Franța i s-a acordat Ordinul Legiunea de onoare și Medalia de Aur pentru Sport și Educație Fizică.[1]