În acest articol, vom explora tema Große Röder zwischen Großenhain und Medingen dintr-o perspectivă unică și inedită. Große Röder zwischen Großenhain und Medingen este un subiect care a captat atenția multora în ultimii ani, iar prin această scriere ne propunem să o analizăm în profunzime. De la origini și până la impactul asupra societății actuale, prin posibilele sale implicații în viitor, ne vom cufunda într-o analiză exhaustivă care urmărește să arunce în lumină toate aspectele relevante ale Große Röder zwischen Großenhain und Medingen. Pentru a face acest lucru, vom avea colaborarea unor experți în domeniu, precum și mărturii de la oameni care au experimentat îndeaproape influența lui Große Röder zwischen Großenhain und Medingen în viața lor. Suntem siguri că acest articol va oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra unui subiect care continuă să genereze dezbatere și fascinație și astăzi.
Große Röder zwischen Großenhain und Medingen | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°14′55″N 13°40′00″E / 51.248616°N 13.666779°E |
Suprafață | 967 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4647301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Große Röder zwischen Großenhain und Medingen este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 967 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Große Röder zwischen Großenhain und Medingen este situat la coordonatele 51°15′23″N 13°41′54″E / 51.2564°N 13.6983°E.
Situl Große Röder zwischen Großenhain und Medingen a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]