În acest articol, vom explora Harzer Bachtäler din diferite perspective, analizând importanța, impactul și relevanța acestuia în diverse contexte. De la origine până la evoluția sa de astăzi, Harzer Bachtäler a fost subiect de interes și dezbatere în rândul experților, academicienilor și pasionaților. Printr-o analiză detaliată, ne propunem să facem lumină asupra aspectelor mai puțin cunoscute ale Harzer Bachtäler, precum și să evidențiem influența acestuia în domenii atât de variate precum știința, cultura, tehnologia sau societatea în general. Cu o abordare multidisciplinară, vom aborda multiplele fațete ale Harzer Bachtäler pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Harzer Bachtäler | |
![]() | |
Poziția | Oberharz am Brocken![]() |
---|---|
Coordonate | 51°41′45″N 10°43′02″E / 51.695793°N 10.717287°E |
Suprafață | 1.501 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4330301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Harzer Bachtäler este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.501 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Harzer Bachtäler este situat la coordonatele 51°42′33″N 10°40′13″E / 51.7092°N 10.6703°E.
Situl Harzer Bachtäler a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2000 pentru a proteja 4 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2018[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 18 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Pajiști calaminariene cu Violetalia calaminariae, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 18 specii de plante, 5 specii de amfibieni, 11 specii de mamifere, 10 specii de nevertebrate, 4 specii de pești, 1 specie de reptile.[2]