În articolul următor, Heideseen bei Groß Köris va fi abordat din diferite perspective, cu scopul de a explora diferitele sale fațete și de a aprofunda relevanța sa în diverse contexte. Heideseen bei Groß Köris va fi analizat dintr-o abordare istorică, sociologică și culturală, pentru a face lumină asupra importanței și impactului său asupra societății contemporane. În plus, va fi oferită o vedere panoramică a diferitelor opinii și dezbateri care gravitează în jurul Heideseen bei Groß Köris, cu intenția de a genera o reflecție critică și îmbogățitoare. De la origini și până la influența sa asupra prezentului, acest articol își propune să ofere o privire cuprinzătoare și completă asupra Heideseen bei Groß Köris, invitând cititorul să-și aprofundeze înțelegerea și aprecierea.
Heideseen bei Groß Köris | |
![]() Heideseen bei Groß Köris | |
Poziția | Groß Köris![]() |
---|---|
Coordonate | 52°10′58″N 13°38′58″E / 52.182662°N 13.649332°E |
Suprafață | 255,37 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE3847309 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Heideseen bei Groß Köris este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 255,37 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Heideseen bei Groß Köris este situat la coordonatele 52°11′09″N 13°38′44″E / 52.1858°N 13.6456°E.
Situl Heideseen bei Groß Köris a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 2000 pentru a proteja 4 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Vegetație psamofilă uscată cu pășuni deschise de Corynephorus și Agrostis, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Pajiști calcaroase din nisipuri xerice, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Mlaștini împădurite, Păduri central-europene de pin scoțian cu licheni.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 16 specii de plante.[2]