În articolul de astăzi vom vorbi despre Hidroxid de amoniu, un subiect care a stârnit un mare interes în ultima vreme. Hidroxid de amoniu este un subiect care are un impact asupra vieții multor oameni, deoarece are o influență directă asupra diferitelor aspecte ale societății noastre. Pe parcursul acestui articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte legate de Hidroxid de amoniu, de la istoria și evoluția sa până la impactul său astăzi. În plus, vom analiza diferitele perspective și opinii asupra Hidroxid de amoniu, cu scopul de a oferi o viziune completă și variată asupra acestui subiect. Fără îndoială, Hidroxid de amoniu este un subiect captivant și complex care merită atenția și reflecția noastră.
Hidroxid de amoniu | |
![]() | |
![]() | |
Nume IUPAC | Hidroxid de amoniu |
---|---|
Alte denumiri | Apă amoniacală Soluție de amoniac |
Identificare | |
Număr CAS | 1336-21-6 |
PubChem CID | 14923 12896473, 14923 |
Informații generale | |
Formulă chimică | NH4OH sau NH5O |
Aspect | lichid incolor |
Masă molară | 35,04 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 0,91 g/cm3 (25%) |
Punct de topire | −57,5 °C (25%) |
Punct de fierbere | 37,7 °C (25%) |
Solubilitate în apă | |
miscibil | |
Pericol | |
Fraze R | R34, R50 |
Fraze S | (S1/2), S26, S36/37/39, S45, S61 |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Hidroxidul de amoniu numit și apă amoniacală e o soluție de amoniac dizolvat în apă, având proprietățile unei baze slabe. Termenul de hidroxid de amoniu este impropriu, în realitate fiind un amestec de soluții ionizate de NH4+ și radicali ionici OH-, datorită faptului că, fiind un compus ionic, nu poate fi izolat ca moleculă de sine stătătoare. Termenul este mai degrabă folosit pentru a arăta proprietatea amoniacului de a disocia molecula de apă în soluție.
Amoniul ca radical liber, este de fapt amoniacul (NH3) cu o sarcină atribuită de un proton (forma ionizată a Hidrogenului). În acest fel nu are loc o punere în comun de electroni (legătură covalentă), H+ neavând niciunul, ci doar transferul unui singur electron pasiv din partea azotului (N). Astfel de legături chimice (întâlnite și in compușii complecși precum Na ) sunt numite legături covalent-coordinative, dative, sau donor-acceptor. Astfel, se poate afirma că aceasta se formează între doi atomi dintre care unul posedă perechi de electroni pasivi, iar celălalt are orbitali liberi de energie joasă în stratul superior (de valență). Sarcina electrică pozitivă a amoniului este neutralizată de către anionul oxidril (OH-) formând compusul ionic NH4OH.