Hipocaust

În acest articol, vom aprofunda subiectul Hipocaust și vom explora numeroasele sale fațete. Hipocaust este o temă care a stârnit un mare interes în diverse domenii, de la știință până la cultura populară. De-a lungul istoriei, Hipocaust a fost subiect de dezbatere, cercetare și reflecție și rămâne actuală și astăzi. Vom aprofunda în diferitele perspective care există asupra Hipocaust, abordând importanța acestuia, implicațiile și impactul său asupra societății. Prin acest articol, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare și actualizată despre Hipocaust, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a promova reflecția asupra acestui subiect fascinant.

Hipocaust în Xanten (Germania)

Hipocaust (din greacă ὑπόκαυστον hypókauston (hipo- = sub + kaustón = ardere), prin latină hypocaustum) este denumirea dată unui sistem de încălzire centrală, folosit în antichitate și evul mediu, bazat pe încălzirea în pardoseală, care funcționează prin circulația aerului cald pe sub o podea dublă și prin pereți dubli.[1]

Principiul, cunoscut în Grecia antică încă din secolul IV î.e.n., a fost preluat în Roma antică, unde era utilizat în special în terme.

Astfel de instalații s-au regăsit în ruinele din Olympia, datând din secolul I î.e.n., dar romanii le-au perfecționat și le-au folosit atât în caldariumul termelor, cât și în casele particulare ale unor romani bogați.

Descriere

În afara construcției se afla un focar mare, denumit praefurnium, din care, aerul cald era trimis printr-o canalizare aflată sub pardoseală, care era construită pe stâlpișori de cărămidă (pilettes). În general, spațiul gol de sub podea, care permitea circulația aerului cald, era de 30-60 cm. Se estimează că temperatura obținută în camere nu putea depăși 30°C.

Pentru a se obține o temperatură mai ridicată în terme, se introduceau și în pereți tuburi de lut ars (tubuli), prin care circula atât fumul provenit din focar, cât și aerul cald ce fusese circulat în hipocaust.

Spre etaje aerul circula prin conducte de țiglă, sau prin țigle cu protuberanțe (tegulae mammatae).[2]

Bibliografie

  • DEGBOMONT J.-M., Le chauffage par hypocauste dans l'habitat privé. De la place Saint Lambert à Liège à l'Aula Palatina de Trèves, ERAUL 17, 1984, 2e éd., 240 p., 330 fig. (Français).
  • THEBERT Yvon , Les thermes romains d'Afrique du Nord et leur contexte méditerranéen : Etudes d'histoire et d'archéologie, Rome, BEFAR, 2003.

Note

  1. ^ „Glosar de termeni arhitecturali”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ CIMEC. Tezaurele terminologice

Galerie de imagini