Hoitar

În zilele noastre, Hoitar a devenit un subiect de interes general care acoperă o mare varietate de aspecte, iar implicațiile sale au avut un impact semnificativ asupra societății. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în domeniul științei și tehnologiei, Hoitar a generat dezbateri constante și a stârnit interesul oamenilor de toate vârstele și mediile. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Hoitar și vom analiza importanța acestuia în diverse contexte, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare care va permite cititorilor să înțeleagă relevanța și posibilele consecințe ale acestuia în lumea de astăzi.

]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în februarie 2018
Hoitar alb
Hoitarul alb (Neophron percnopterus)
Hoitar planând în apropiere de Dunăre (fotografiat de Doru Panaitescu)
Stare de conservare

În pericol  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Accipitriformes
Familie: Accipitridae
Subfamilie: Gypaetinae
Gen: Neophron
Savigny, 1809
Specie: N. percnopterus
Nume binomial
Neophron percnopterus
(Linnaeus, 1758)
Subspecii
  • Neophron percnopterus percnopterus
  • Neophron percnopterus ginginianus
  • Neophron percnopterus majorensis
Răspândirea speciei pe harta lumii.

     Rezident anual


      Aria de cuibărit

Modifică text Consultați documentația formatului
Neophron percnopterus - MHNT

Hoitarul alb sau vulturul egiptean (Neophron percnopterus) este o specie de vultur cu o arie de răspândire destul de largă: sud-vestul Europei, în nordul Africii, dar puține exemplare se mai găsesc și în sudul Asiei.

Caracteristici

Exemplarele adulte măsoară din vârful ciocului până în extermitatea cozii 85 cm. Deschiderea aripilor are de obicei 1,7m dar au fost exemplare care au depășit această măsură. Poate cântări 2,1 kg. Penajul este alb dar prezintă câteva pete în zona cozii dar și a aripilor. Penele se tocesc repede și înainte de năpârlire culoarea penelor tocite este mai degrabă bej decât albă. Uneori el își "vopsește" penele cu un praf care conține oxid de fier și astfel penele sale capătă o nuanță însemnată de galben. Din această cauză localnicii îi mai spun și vulturul murdar. Trăiește pe langa carierele de piatră și prin zonele cu mult praf căutând cadavre(hoituri). Pielea feței este nudă,aspră și galbenă. Doar în perioada de reproducere pielea de pe față la mascul se colorează în portocaliu.

Reproducere

Cuibul care este construit de ambii părinți din ramuri de copaci pe care le "cos" cu resturi de gunoi și hrană este situat în locurile stâncoase inaccesibile. Materialele sunt cărate în cioc spre deosebire de celelalte păsări de pradă care le cară cu ghearele. În perioada sfârșitului lunii martie și începutul lunii iunie femela depune 3 ouă la interval de două zile între ele. Ele sunt albe cu pete albe și cântăresc cca. 94g și 65mm. După ce ies din ouă,puii au un colorit maron închis și se deschid gradual până la vârsta de 5 ani.

De curând (2008) specia a fost adăugată în lista animalelor pe cale de dispariție în cadrul unei conferințe a Organizației Națiunilor Unite (ONU) de la Roma deoarece din cele 50000 de exemplare au rămas doar 1000 în toată lumea.

Note


Legături externe