În zilele noastre, Ibn al-Khatib a devenit un subiect de mare relevanță și interes în societatea de astăzi. De la apariția sa, Ibn al-Khatib a stârnit dezbateri, controverse și reflecții în diferite domenii și sectoare. Impactul său nu se limitează doar la aspectul social, ci a generat și repercusiuni la nivel politic, economic și cultural. În acest articol, vom explora diferitele fațete și dimensiuni ale Ibn al-Khatib, analizând evoluția sa în timp și influența sa asupra realității noastre actuale. Aprofundând în diferitele sale aspecte, vom încerca să înțelegem cuprinzător semnificația acesteia și rolul pe care îl joacă în societatea modernă.
Ibn al-Khatib | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Loja, Andaluzia, Spania ![]() |
Decedat | 1374 (60 de ani)[2][3][4][5][6] ![]() Fès, Regiunea Fès-Boulemane, Maroc ![]() |
Cauza decesului | omor (execuție ) ![]() |
Religie | islam ![]() |
Ocupație | scriitor istoric autobiograf filozof poet ![]() |
Limbi vorbite | limba arabă[7] ![]() |
Activitate | |
Studii | Universitatea Al-Qarawiyyin |
Pregătire | Abul Barakat al-Balafiki Ibn Yuzayy ![]() |
Specie literară | poezie ![]() |
Opere semnificative | al-Iḥāṭa fī aḫbār Ġarnāṭa ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Lisan ad-Din ibn al-Khatib (nume întreg Muhammad ibn Abd Allah ibn Said ibn Ali ibn Ahmad al-Salmani) a fost poet, scriitor, istoric, filosof si politician în Emiratul Granadei.
S-a născut la 16 noiembrie 1313 in Loja, în apropiere de Granada. A fost cel mai vestit scriitor din Granada, si ultimul mare intelectual, scriitor si om politic din Spania musulmana. Fiul unui oficial al curtii regelui din Granada, Ibn al-Khatib s-a născut dintr-o familie de origine arabă din Yemen și a primit o excelenta educatie. A fost vizir la curtea lui Yusuf I între anii 1349-1354 și a continuat să ocupe această funcție sub conducerea fiului lui Yusuf I, Muhammad al V-lea. Datorită unei epidemii de ciumă care a cuprins Andaluzia in 1348, Ibn al-Khatib a fost cel care a utilizat pentru prima dată termenul de contagiune și a recomandat izolarea bolnavilor, descriind totodată cu exactitate dezvoltarea si răspândirea unei epidemii. Printre prietenii și elevii săi s-a numărat Ibn Khaldun, care a fost prezent pentru o perioadă la Curte. Ibn Zamrak, poet si secretar al lui Muhammad al V-lea, ale cărui versuri erau inscripționate pe pereții din Alhambra, a fost de asemenea elev al lui Ibn al-Khatib. A fost exilat de două ori, și a trăit un timp în Madrid, în Maroc, între anii 1360 si 1362, iar apoi in Ceuta, Tlemcen si Fes, între anii 1372 si 1374. În 1374 a fost încarcerat și acuzat de erezie și ateism, fapte pentru care a fost condamnat la moarte prin sufocare. Unii istorici moderni consideră că a fost executat datorită unor dispute politice din Granada. Trupul său a fost ars, apoi îngropat la Bab Mahruq, in Fes. Motivul acestui tratament a fost divergențele pe care le-a avut cu regii din Granada.
Operele lingvistice sofisticate ale lui Ibn al-Khatib sunt numeroase. Este amintit în primul rând ca istoric, scriind amanuntit despre istoria si geografia Granadei. El a fost de asemenea primul istoric arab care a scris istoria Andaluziei în întregime, iar operele sale au reprezentat principala sursă în perioade importante din istoria Granadei, el fiind autorul a mai mult de 60 de carti despre istoria Granadei, printre care și o monografie a Granadei cu descrierea orașului și locuitorilor săi. Subiectele scrierilor sale sunt diferite și pot fi imparțite in urmatoarele categorii : antologie , ascetism si sufism, epistolar, gen biografic, geografie si turism, etc. In anul 1369 a scris o autobiografie. A scris de asemenea lucrări amănunțite despre Islam, istorie in general, călătorii, politică, medicină, filosofie și misticism. Cele mai multe din cărțile sale le-a scris în mijlocul crizelor de insomnie. Cu toate acestea, putem spune că nu există o ințelegere adecvată în ceea ce privește importanța operelor lui Ibn al-Khatib , care a fost întotdeauna cunoscut si respectat, deși nu întotdeauna plăcut de către contemporanii săi. O bibliografie completă a sa, scrisă de către al-Maqqari și intitulată „Nafh al-Tib” nu a fost tradusă. Multe dintre scrierile lui Ibn al-Khatib au rămas nepublicate. Escorialul ( „The Escorial”) deține o importantă colecție a manuscriselor sale.
Printre cele mai importante lucrări ale sale, s-au numărat :