Idee fixă

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Idee fixă, acoperind totul, de la originea sa istorică până la relevanța sa astăzi. _Var1 reprezintă un subiect care a captat atenția a numeroși savanți și experți în domeniu, trezind un interes din ce în ce mai mare pentru diverse domenii ale cunoașterii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom examina multiplele fațete și dimensiuni ale Idee fixă, analizând impactul său asupra societății și influența sa în diferite contexte. Vom aprofunda în sensul său profund, discutând implicațiile și repercusiunile sale asupra panorama actuală. Prin această explorare detaliată, ne propunem să aruncăm lumină asupra Idee fixă și să pătrundem în esența sa, oferind cititorului o perspectivă îmbogățitoare și lămuritoare asupra acestui subiect interesant.

Ideea fixă este o preocupație mintală atât de puternică, încât rezistă oricărei încercări de a o modifica. Deși termenul ”idee fixă” nu este utilizat din punct de vedere tehnic în psihologie pentru a desemna o boală specială, el este utilizat adesea în descrierea tulburărilor și este pe larg folosit în literatură și în viața de zi cu zi.

Conform istoricului Jan E. Goldstein, termenul idee fixă a fost utilizat pentru prima oară în jurul anului 1812, ca un termen medical legat de monomanie.[1] Folosit inițial în timpul secolelor al XIX-lea și al XX-lea,[2][3] ideea fixă a fost descrisă ca fiind "o patologie mintală simplă", distinctă de "monomanie", care este un termen mai larg ce include ideea fixă, dar, de asemenea și o gamă mai largă de patologii care nu provin de la "o singură idee convingătoare sau dintr-un exces emoțional".[4]

Termenul ″idee fixă″ este des utilizat în literatură.[5] Printre cele mai notabile opere în care apare ideea fixă sunt Don Quijote de Cervantes[6] și The return of Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle.[7] Molière de asemenea a expus ideea fixă.[8]

Referințe

  1. ^ Quoting from Jan Ellen Goldstein (). Console and Classify: The French Psychiatric Profession in the Nineteenth Century. University of Chicago Press. p. 155. ISBN 0-226-30161-3.  "Idée fixe was also originally a medical term, probably coined by the phrenologists Gall and Spurzheim in connection with Esquirol's delineation of monomania; see their Anatomie et physiologie du système nerveux en général et du cerveau en particulier, Vol. 2 (Paris: F. Schoell, 1812), p. 192. It also was transferred to nonmedical culture, most notably by the composer Hector Berlioz..." The term leitmotif refers to the same musical device as idée fixe.
  2. ^ Michael Clark, Catherine Crawford (). Legal medicine in history. Cambridge University Press. pp. 214 ff. ISBN 0-521-39514-3. 
  3. ^ Alan Felthous, Henning Sass (). International Handbook on Psychopathic Disorders and the Law. John Wiley & Sons. p. 11. ISBN 0-470-06638-5. 
  4. ^ Ann-Louise Shapiro (). Breaking the Codes: Female Criminality in Fin-de-Siècle Paris. Stanford University Press. p. 100. ISBN 0-8047-2693-0. 
  5. ^ Marina Van Zuylen (). Monomania: The Flight from Everyday Life in Literature and Art. Cornell University Press. pp. 10, 38, 64, 68 ... ISBN 0801442982. 
  6. ^ John Farrell (). Paranoia and Modernity: Cervantes to Rousseau. Cornell University Press. p. 48. ISBN 0-8014-4410-1. 
  7. ^ Sir Arthur Conan Doyle (). „The return of Sherlock Holmes”. În Kyle Freeman. The Complete Sherlock Holmes, Volume 1 Barnes & Noble Classics. Spark Educational Publishing. p. 128. ISBN 1-59308-040-9. 
  8. ^ William Driver Howarth (). Molière, a Playwright and His Audience. Cambridge University Press. p. 99. ISBN 0-521-28679-4.