Ilie Minea

În acest articol, subiectul Ilie Minea va fi abordat din diferite perspective și discuții. Ilie Minea este un subiect care a stârnit interes și dezbatere în diverse domenii, generând mari așteptări în rândul experților și al publicului larg. În rândurile următoare, vor fi explorate implicațiile, repercusiunile și posibilele soluții legate de Ilie Minea, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și lămuritoare asupra acestei teme. În plus, diferite opinii și abordări vor fi luate în considerare pentru a îmbogăți analiza și a oferi o viziune multidimensională a Ilie Minea.

Ilie Minea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Turcheș⁠(d), Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ilie Minea (n. , Turcheș⁠(d), Austro-Ungaria – d. , Iași, România) a fost profesor de istorie, titularul Catedrei de Istoria Românilor de la Universitatea din Iași, fondator al Institutului de Istoria Românilor „A. D. Xenopol”.

Bibliografie

S-a născut la 15 iulie 1881 în satul Turcheș, județul Brașov. A absolvit liceul la Brașov, după care a plecat la Budapesta, cu sprijinul Societății „Transilvania”, unde s-a înscris la Facultatea de Istorie. Și-a luat licența în istorie la Universitatea din Budapesta în anul 1905, iar în 1907 și-a dat doctoratul în istorie medie și științe auxiliare. S-a specializat ulterior la Universitatea din Viena și la Institutul de Arhivistică din același oraș.

În anul 1908 s-a întors în Transilvania, funcționând ca profesor secundar la Caransebeș. A colaborat la două importante publicații românești din Ardeal, Tribuna și Telegraful român. Licențiat și doctor al Universității din Budapesta, a fost atras, la fel ca alți ardeleni din generația sa, de mirajul Bucureștiului. În 1910 a trecut munții în România și s-a înscris ca student la Universitatea din București, unde a frecventat cursurile lui Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan și Nicolae Iorga. Dimitrie Onciul, care era director al Arhivelor Statului, l-a numit în anul 1911 în postul de bibliotecar al acestei instituții. În timpul Primului Război Mondial Ilie Minea a urmat cursurile Școlii de Ofițeri în Rezervă, după care a participat ca voluntar la bătăliile de la Mărășești și Oituz. După război a fost profesor la Gimnaziul din Giurgiu, iar în 1922, ca urmare a morții lui Alexandru D. Xenopol, a devenit profesor titular la Catedra de Istoria Românilor a Facultății de Istorie din cadrul Universității din Iași. A ocupat această poziție până la moartea sa, survenită la 19 februarie 1943.[1] A fost membru al Senatului universitar al Universității din Iași (1929-1931).

În anul 1925 a înființat revista Cercetări istorice, pe care a tipărit-o cu mari sacrificii personale. Revista în care s-au publicat valoroase studii de istorie medie și modernă românească, a apărut până în anul 1947. În anul 1941 Ilie Minea a înființat Institutul de Istoria Românilor „A. D. Xenopol”, care a funcționat pe lângă Facultatea de Litere și Filozofie. Instituția înființată de el a purtat începând din anul 1964 denumirea Institutul de Istorie și Arheologie.

Opera sa a cuprins subiecte legate de istorie politică, economică, militară, culturală, socială, a instituțiilor, a relațiilor internaționale, pe lângă cercetările arheologice privind epoca medievală pe care le-a efectuat.[2]

Note

  1. ^ „Universitatea "Alexandru Ioan Cuza din Iași" – 150 de ani | Ilie Minea”. Accesat în . 
  2. ^ „MINEA Ilie – Cimitirul Eternitatea Iasi”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe