Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Subiectul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este larg cunoscut și discutat astăzi. De când oamenii au început să vorbească despre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, acesta a generat un mare interes și a făcut obiectul a numeroase studii și cercetări. În acest articol vom analiza diferite aspecte legate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, de la originea și evoluția sa până la impactul său asupra societății actuale. În plus, vom explora diferitele opinii și perspective care există în jurul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect foarte relevant.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
AbreviereIICCMER[1]  Modificați la Wikidata
Înființaredecembrie 2005[2]  Modificați la Wikidata
SediuBucurești
LocațieBucurești, România
Coordonate44°25′36″N 26°06′09″E ({{PAGENAME}}) / 44.426767°N 26.102538°E
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, prescurtat IICCMER, este o instituție publică având personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru. Menirea Institutului este studierea perioadei comuniste din istoria României, și dacă este necesar, sesizarea organelor de justiție pentru pedepsirea celor vinovați de comiterea unor crime.

Din 17 ianuarie 2020, președinte executiv al institutului este Alexandra Toader.[3]

Baza legală

Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER) a fost înființat în ianuarie 2004 de către guvernul Năstase, acțiunea fiind considerată la vremea respectivă ca fiind o încercare a premierului Adrian Năstase de a „îmblânzi” exilul românesc în vederea alegerilor.[4]

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) a fost înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 1724/21.12.2005.[5][6][7] Textul acestei hotărâri a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 1195 din 30 decembrie 2005. Prevederile acestei hotărâri au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 394 din 29 martie 2006 (publicată în Monitorul Oficial din data de 3 aprilie 2006), și Hotărârea Guvernului nr. 388 din 25 aprilie 2007[8] (publicată în Monitorul Oficial Nr. 295 din 4 mai 2007).

Pe 25 noiembrie 2009, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) a fost comasat cu Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), rezultând o nouă instituție, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).[9][10] La acel moment, la conducerea celor două institute se aflau Marius Oprea și Dinu Zamfirescu[11]. Aceștia au condus noul institut până la 27 februarie 2010, când primul ministru Emil Boc i-a destitut, la conducerea IICCMER fiind numit Vladimir Tismăneanu[10][11].

Obiectivele Institutului

Principalele obiective ale Institutului sunt:

  • obținerea de date, documente și mărturii cu privire la toate acțiunile opresive exercitate de fostul regim comunist;
  • sesizarea organelor de cercetare penală;
  • informarea obiectivă a opiniei publice cu privire la crimele, abuzurile și instigările la crime săvârșite în numele „luptei de clasă" de persoanele cu funcții de răspundere în perioada comunistă;
  • programe educative, și de inițierea unor proiecte specifice alături de instituții de profil din țară și din străinătate.

Hotărârea Guvernului din 26.04.2007[12] a extins atribuțiunile Institutului.

Organizarea și personalul institutului

Regulamentul de organizare și funcționare este aprobat prin ordin al președintelui institutului.

Obiectivele institutului sunt duse la îndeplinire de către experții Direcției generale investigații, sub coordonarea Comitetului director și a Consiliului de onoare, alcătuit din 11 personalități marcante ale societății civile, numite prin decizie a primului-ministru.

Din martie 2014 directorul institutului este teologul ortodox Radu Preda, numit pe perioadă de 6 ani, prin decizia primului-ministru Victor Ponta (PSD).[13] În septembrie 2015 Zoe Petre, Dennis Deletant, Cristian Pârvulescu, William Totok și Adrian Cioroianu s-au autosuspendat din consiliul științific al institutului în semn de protest față de declarațiile lui Radu Preda. Cei cinci au cerut fără succes schimbarea sa din funcție.[14]

Vezi și

Note

  1. ^ COURAGE Registry 
  2. ^ https://www.iiccmer.ro/despre-noi/istoric/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ romania.europalibera.org, 17 ianuarie 2020. „Alexandra Toader, șefă la Institutul pentru Crimele Comunismului”. Accesat în . 
  4. ^ Conflict la INMER, 28 iunie 2005, Revista 22, accesat la 28 mai 2012
  5. ^ „Hotărârea Guvernului nr. 1724/21.12.2005” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Un institut controversat, 27 decembrie 2005, Ion Cristoiu, Jurnalul Național, accesat la 24 iulie 2012
  7. ^ Politicianismul anticomunismului, 3 aprilie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național, accesat la 24 iulie 2012
  8. ^ „Hotărârea Guvernului nr. 388 din 25 aprilie 2007” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Despre IICCMER > Institutul Arhivat în , la Wayback Machine., crimelecomunismului.ro, accesat la 27 iunie 2010
  10. ^ a b Emil Boc i-a demis pe Marius Oprea și pe Dinu Zamfirescu, 27 februarie 2010, Valentin Bâlă, Adevărul, accesat la 31 iulie 2011
  11. ^ a b Boc i–a demis pe Marius Oprea și Dinu Zamfirescu, înlocuiți cu Ioan Stanomir și Vladimir Tismăneanu, 27 feb 2010, mediafax.ro, accesat la 31 iulie 2011
  12. ^ Hotărârea Guvernului din 26.04.2007
  13. ^ Teologul Radu Preda, numit președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului
  14. ^ „Scandal la IICMER”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

Interviuri