Insula Bathurst

În lumea de astăzi, Insula Bathurst a devenit un subiect de mare interes și relevanță în diferite domenii. Importanța tot mai mare a Insula Bathurst a stârnit o dezbatere în societate, generând un interes din ce în ce mai mare pentru înțelegerea implicațiilor sale. Din diverse perspective, Insula Bathurst a devenit obiect de studiu și cercetare, dând naștere a numeroase analize și reflecții care urmăresc să înțeleagă impactul și amploarea acestuia. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Insula Bathurst, examinând influența sa în diferite contexte și rolul său în societatea contemporană.

Insula Bathurst

Fotografie din satelit a insulei Bathurst și insulelor vecine
Geografie
Ocean/MareOceanul Arctic  Modificați la Wikidata
Coordonate75°44′59″N 99°46′59″W ({{PAGENAME}}) / 75.7497222°N 99.7830556°V
ArhipelagArhipelagul Arctic Canadian  Modificați la Wikidata
Suprafață16.042 km²
Lungime117 mile  Modificați la Wikidata
Lățime150 km  Modificați la Wikidata
Cel mai înalt punctMuntele Stokes (412 m)
Țară
Canada Canada
Teritoriu Nunavut
RegiuneQikiqtaaluk
Demografie
Populație0
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Insula Bathurst este o insulă din Arhipelagul Arctic Canadian, cu suprafața de aproximativ 16.042 km²[1]. Ea face parte din arhipelagul numit Insulele Regina Elisabeta și este inclusă din punct de vedere administrativ în teritoriul Nunavut. La sud se află Insula Prince of Wales, la est insulele Devon și Cornwallis, la nord insulele Ellef Ringnes și Amund Ringnes, iar la vest insula Melville. În imediata sa apropiere se află o serie de insule mai mici: insula Vanier, insula Cameron, insula Massey, insula Alexander, insula Helena etc.

Istoric

Primii locuitori ai insulei aparțineau culturii Dorset, dar în jurul anului 1200, insula era populată de triburi aparținând culturii Thule, așa cum arată descoperirile arheologice de la Brooman Point[2]. Probabil în acea epocă clima era mai caldă (în această epocă au ajung și vikingii în Vinland). Insula a fost descoperită de exploratorul britanic Sir William Edward Parry în 1819 [3] și datorează numele contelui Henry Bathurst, secretarul de stat britanic pentru război și colonii de la acea vreme (1812-1827).

Geografie

Insula Bathurst are o linie de coastă neregulată, marcată de golfuri adânci și de peninsule. Pe coasta nordică sunt trei golfuri adânci, numite Young Inlet, May Inlet și Erskine Inlet. Pe coasta vestică se deschide golful Graham Moore[1]. Cea mai mare parte a insulei este constituită din terenuri joase, înălțimea medie fiind de 100-200 m deasupra nivelului mării iar cele mai înalte vârfuri nedepășind 400 m. În anii 1960 și 1970, Polul Nord Magnetic se afla pe insula Bathurst [4] Deși peisajul predominant este format din câmpii și platouri pietroase, lipsite de copaci, pe alocuri există straturi subțiri de sol pe care se dezvoltă o vegetație joasă, suficientă pentru a menține o faună mai numeroasă decât în alte insule arctice. Pe insulă se află Rezervația Naturală de Animale Sălbatice Polar Bear Pass[5] și se preconizează înființarea unui nou parc național, Parcul Național al Nordului Insulei Bathurst, mai cunoscut sub denumirea inuită de Tuktusiuqvialuk[6] [7]

Note

  1. ^ a b en Oceandots.com Bathurst Island Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat în 28 iulie 2008
  2. ^ en fr Mc. Ghee, R., Brooman Point Village Arhivat în , la Wayback Machine., The Canadian Encyclopedia Online. Accesat în 28 iulie 2008.
  3. ^ en All Things Arctic, William Parry (1790-1855) Arhivat în , la Wayback Machine.
  4. ^ en fr Geological Survey of Canada: Geomagnetism Long Term Movement of the North Magnetic Pole Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat în 28 iulie 2008.
  5. ^ en fr Environment Canada Polar Bear Pass - National Wildlife Area Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat în 28 iulie 2008.
  6. ^ en fr The Atlas of Canada National Parks in Nunavut Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat în 28 iulie 2008.
  7. ^ en fr Parks Canada National Park System Plan, 3rd Ed. Natural Region 38 - Status of National Parks Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat în 28 iulie 2008.